Creştinul se retrage făcându-i loc omului nou.
Aducerea în discuţie a arhetipului prometeic este şi ea necesară deoarece romantismul conduce - prin câţiva dintre autorii săi şi în anumite cazuri - la luciferism trecând prin titanism. În luciferismul romantic, satana este un heruvim atrăgător şi întunecat, victim a Divinităţii care l-a pedepsit pentru că a dorit eliberarea. Omul răzvrătit este, la rândul lui, un titan care vrea să smulgă lui Dumnezeu fericirea pentru umanitate: între titanul uman şi Lucifer apare o asociere de interese. Titanismul romantic face din om un binefăcător pentru omenirea imperfectă şi, prin reuşita demersului, un răzbunător pentru satan...
citește articolul
În Evul Mediu, nuca era recunoscută pentru rolul tămăduitor în cazul bolilor mintale. Se credea că forma fructului aduce cu forma creierului, de aceea are efect în tratarea acestuia. Astăzi, cercetările arată că nuca este stimulent al memoriei, îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare şi e recomandată celor ce depun un efort intelectual sporit.
Nuca se numără printre alimentele naturale cele mai bogate în calorii şi, totodată, cele mai complete din punct de vedere nutritiv. Nucile reprezintă un furnizor important de proteine, grăsimi, vitamine (A, B1, B2, B3, B5, B6, acid folic, C), numeroase minerale (cupru, zinc, fosfor, mangan, seleniu, calciu, magneziu, potasiu, sulf, fier) şi fibre.
citește articolul
Sfârşitul lumii înseamnă sfârşitul rugăciunii.
L-am cunoscut pe scriitorul Sava Bogasiu (pseudonimul literar al remarcabilului Pr. Prof. Dr. Mihai Milea) prin cărţile care mi-au fost trimise şi mie, din Ţară, aici la Wolverhampton. Un prieten din România, tot preot, mi le-a trimis cu regularitate. Nu le-am citit pe toate, dar am realizat ce înseamnă în primul rând demersul Părintelui Milea. Este, la urma urmei, deschiderea către un adevărat univers, acela al redescoperirii chipului lui Dumnezeu din om şi a identităţii (vertebral) naţionale a Românilor.
citește articolul
„Neagră precum diavolul, fierbinte ca iadul, pură ca un înger şi dulce ca dragostea.” (Talleyrand).
George Steiner a sugerat la un moment dat (într-o conferinţă despre Europa, dacă îmi amintesc eu bine) că ar trebui scrisă o istorie a lumii luând în considerare distribuţia cafenelelor în marile oraşe ale lumii. Într-adevăr, istoria cafelei este fascinantă, întocmai ca licoarea însăşi. Sultani, şeici, colonişti, stăpâni şi sclavi, intrigi politice, ştiinţă şi creativitate, negustori veneţieni, luptă pentru putere şi bogăţie, seducţie - toate aceste elemente pot fi găsite în povestea acestei băuturi care ocupă locul al doilea în lume, ca importanţă economică, imediat în urma petrolului.
citește articolul
