Unde nu este prezent Diavolul? Din ce domeniu lipsește? (vezi Partea Diavolului – Denis de Rougemont). Peste tot, acolo unde simte „întregul”, comuniunea. E cu neputință să-l ignori în ideea unui triumfalism al credinței, al binelui. Iubitorul de dezbinare acceptă „dialogul”, dar urmărește neînțelegerea, acceptă comuniunea, dar să fie și ceva egoism, acceptă milostenia, dar să fie și un pic fățarnică, prietenia, dar să nu lipsească neîncrederea, suspiciunea, acceptă știința, filosofia, arta, teologia, dar purtătorii acestor valori să nu se înțeleagă nici în domeniul lor, nici cu ceilalți. La toți ne dă dreptate, toți spunem numai adevărul în timp ce pe el, bineînțeles, îl urâm, nu-i facem voia...

Filosoful și sociologul creștin Ernest Bernea, mereu în actualitate

• Sau: “Viețile noastre, între Ură și Dragoste”. Căci viețile noastre se petrec într-o Clipă – aceea dintre ura care a dus la Răstignirea lui Iisus și Dragostea Învierii Lui.
• Viețile noastre se desfășoară între tristețea amară văzând chinul inimaginabil al Domnului Hristos și Dragostea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi prin Învierea Fiului său.
• Trăim în această cumpănă toată viața – viața noastră de fiecare clipă, cu rău și cu bine, cu prăbușiri și cu ridicări, cu Nădejdea mersului pe cărarea Învierii...Pentru că, în ciuda orbirii în care necurații vor să ne arunce, Cărarea ne este arătată, Iisus ne poartă inimile cu grijă pe drumul către Înviere. Altceva nu sunt viețile noastre în această lume, pe pământ. Cine mai are răbdarea, smerenia și credința să-și privească timpul petrecut pe lumea aceasta probabil va fi de acord.
• Mare parte din timpul nostru ni-l petrecem în ură, în invidie, în tot felul de răutăți, în căutarea disperată a îmbuibării de toate felurile: bani, mâncare, plăceri, averi nemăsurate, gânduri și fapte pline de păcate.
• Dar simțim, măcar din când în când, că Dumnezeu și Jertfa Fiului Său iubit ne ridică din mocirla păcatelor în care ne tăvălim cu voluptate. Și atunci, măcar atunci– o Minune!– devenim mai buni cu noi prin bunătatea, prin milostenia arătată semenilor noștri! Dumnezeu nu ne uită nici o clipă a vieții, numai noi, păcătoși și bezmetici amăgiți de cel rău, uităm de El! Și atunci El, în marea Sa dragoste și milostenie, ne ridică și nu ne lasă pradă propriilor noastre păcate!