”Poate că, de fapt, problema e la noi”
Există câteva filme atât de bune încât ne fac să „săpăm” adânc în noi și să găsim răspunsuri la întrebări incomode. Aud că nu s-ar mai face filme cu „substanță”, că totul acum e doar CGI (Computer Generated Imagery, în traducere: ”imagine generată de computer”). N-aș zice, poate în raftul din fața noastră ne sunt prezentate materiale de consum pentru marea masă, dar, dacă știm să căutăm, putem ajunge și la adevărate „metale rare”.
citește articolul
Este mai bine să fii cu Dumnezeu și obosit, și în pace, decât obosit, fără Dumnezeu și strâmtorat.
Numai prin harul lui Dumnezeu putem suporta micile suferinţe.
citește articolul
“Dacă mori înainte de-a muri, nu vei muri când vei muri.” (Sfântul Porfirie Kavsokalivitul)
Ceea ce, la prima vedere poate părea un exercițiu de dicție, este de fapt un adevăr adânc cuprins în câteva cuvinte. Simplitatea ajunge mereu la inimă și nu naște dubii. Ca și în povestea în care diavolii căutau cel mai nimerit loc în care să ascundă fericirea omului. Gândeau:”Adâncul oceanului sau vârful munților n-ar descuraja omul, temerar din fire, s-o caute. Dar dacă am așeza-o taman în sufletul lui, acolo unde nu s-ar gândi niciodată s-o caute, izbânda noastră ar fi deplină”. Și se pare că așa au și făcut. Dovadă permanenta risipire în afara noastră și perpetua concentrare de-a alerga după himera fericirii.
citește articolul
Povesteau despre avva Agathon că se străduia să îndeplinească toate poruncile. Dacă urcau în corabie, el punea primul mâna pe vâslă. Când veneau la el fraţii, îndată ce se sculau de la rugăciune, el pregătea masa, căci era plin de dragoste de Dumnezeu. Când i s-a apropiat sfârşitul, a rămas trei zile cu ochii deschişi şi nemişcaţi. Fraţii l-au scuturat zicându-i: „Avva Agathon, unde eşti?”. El le-a zis: „Sunt înaintea judecăţii lui Dumnezeu”. Atunci ei îl întreabă: „Şi ţie ţi-e frică părinte?”. El zice: „M-am străduit cât am putut să îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu, dar om sunt. De unde să ştiu eu dacă faptele mele I-au fost plăcute lui Dumnezeu?”. Fraţii îi zic: „Nu eşti convins că faptele tale sunt după Dumnezeu?”. Bătrânul răspunde: „Nu îndrăznesc să cred asta până când nu-L întâlnesc, căci una este măsura lui Dumnezeu şi alta măsura oamenilor”. Când au vrut să-l mai întrebe alt cuvânt, el le-a luat o înainte şi le-a zis: „Milostiviţi-vă şi nu mai vorbiţi acum cu mine, pentru că nu am vreme”. Şi s-a stins cu bucurie. L-au văzut plecând în felul în care cineva îşi salută prietenii cei iubiţi. Păzea toate poruncile şi obişnuia să zică: „Fără pază mare nimeni nu dobândeşte nicio virtute”.
citește articolul
