Părintele Mărturisitor Ilarion FeleaFlorina Steliana Vasilescu 01.11.2016
„Ca preot, Părintele Ilarion Felea m-a depășit. Dacă eu sunt teolog, el este și trăitor!“ (Dumitru Stăniloae)
Colorați-vă viața!Mihaela Popa 31.10.2016
Nuanţa hainei pe care o purtăm şi culoarea pixului cu care scriem ne influenţează starea sufletească!
În trecut, copiii erau îmbrăcaţi în haine de culoare roşie pentru a fi vindecaţi de pojar. În centrele specializate, acneea se tratează cu ajutorul culorii roşu. Bolile vasculare se tratează cu ajutorul culorilor albastru şi verde. În cazul afecţiunilor pulmonare se folosesc lămpile de culoare albastră, iar în sanatoriile de boli pulmonare pereţii erau vopsiţi în albastru deschis, pentru că această culoare întăreşte imunitatea organismului.
Ce ni se întâmplă Cosmin St. Georgescu 31.10.2016
- Steaua Polară nu şi-a propus niciodată să ne ducă pe neprimitoarele tărâmuri îngheţate, ci doar să ne arate Nordul.
- Vântul rodeşte fructele. Schimbarea aduce noul.
- Nu numai Australia, ci şi noi suntem la antipozi. Totul e faţă de cine ne raportăm.
- Ca un ahtiat al cunoaşterii, tot ce învăţ uit. Ca să pot memora mereu altceva.
- Tot ce nu ai înţeles ţi s-a întâmplat prea repede.
- În fuga de idei aceea care ajunge prima e cea mai slabă.
- Priorităţile care trec înaintea intereselor sunt morale.
- Iau în serios toate lucrurile pe care nu le înţeleg.
- Reducând totul la esenţial, riscăm să nu-l înţelegem.
- Când înţelegi tot ce ţi se întâmplă înseamnă că ţi se întâmplă numai lucruri simple.
- Iubim atât de puţin încât ura face ce vrea din noi.
- Tot ce ne reproşăm noi ne vor reproşa mai târziu alţii.
- Istoria ne învaţă să ne fie dor de oamenii pe care nu i-am cunoscut când trăiau.
- Zero e un început bun doar în şirul numerelor.
- Ceea ce ni se întâmplă în viaţă ni se întâmplă fiindcă nu acceptăm să ni se întâmple altceva.
- Dreptul la nemurire e mult mai important decât dreptul la viaţă.
Fă bine şi taci!Pr. dr. Claudiu Băzăvan 30.10.2016
Despre celelalte, vom vorbi altădată!
Când mor atâţia oameni nevinovaţi, fă bine şi taci! Orice cuvânt rostit sună prea strident, orice părere emisă te face ridicol. Înalţă o rugăciune, varsă o lacrimă, dar mai ales taci pur şi simplu! Nu încerca să înţelegi, eşti prea mic şi prea limitat să pătrunzi misterul morţii altuia. Va veni şi rândul tău şi atunci te vei lămuri. Nu căuta argumente, nu condamna, nu judeca, deocamdată cel puţin. Nu e treaba ta să pronunţi sentinţe de genul: “sunt cu toţii vinovaţi, şi-au găsit moartea pentru că au căutat-o!”. Ce ştii tu despre legile vieţii şi ale morţii? Nu îţi este teamă să pretinzi că Dumnezeu, într-un acces de mânie, i-a pedepsit în seara zilei de vineri, 30 octombrie 2015, pe cei mai vinovaţi dintre noi? Ce vină îi găseşti acelei femei care pentru 100 de lei “la negru” făcea curăţenie în club ca să îşi întreţină cei cinci copii? Cât de destrăbălaţi au fost acei minori care au sfârşit strigându-şi mamele? Tu, care le ştii pe toate, crezi că au fost victime colaterale? Dar despre cei doi tineri care s-au prăpădit după ce au intrat de mai multe ori în club salvând câteva vieţi, ce spui, aceştia s-au mântuit?
