”Ubi bene, ibi patria.”
Satul românesc dispare. Nu, nu e vreun dezastru. În ciuda jelaniilor, a tristelor concluzii, a regretelor etnologice, nu suntem martorii vreunei apocalipse. Ceea ce se petrece are legătură cu un proces istoric de o legitate nemiloasă şi inevitabilă, cunoscut din antichitatea timpurie, de pe vremea triburilor habiru. Trăim un moment al adevărului.
citește articolul
”E timpul să clădeşti noi ziduri, dar fă-le tari de data asta! Lasă-L pe Dumnezeu acolo unde Îi este locul, înăuntrul a ceea ce veţi clădi împreună.”
Ziua I. Călătoria spre Țara Sfântă
citește articolul
130 de ani de la lichidarea gânditorului politic Mihai Eminescu
15 iunie 1889 – 15 iunie 2019: timpul acuză, românii … se scuză!
citește articolul
”Să mergem împreună!” Încotro?
Spre deosebire de mulți suspuși în diverse instituții care vorbesc mult și prost, Papa Francisc știe în general ce spune și spune de obicei ce știe. Dincolo de efectele oratorice și de exigențele impuse de protocol, discursul rostit în Catedrala Ortodoxă din București a impresionat nu doar prin claritate și erudiție, dar mai cu seamă prin pragmatism. Iscusit în arta diplomației, având în spate o echipă de experți în teologie și comunicare, Papa Francisc a comentat în detaliu textul rugăciunii „Tatăl nostru”, dar nu a exprimat decât o singură idee, cea care dă și titlul turnelului de trei zile (31 mai - 2 iunie) efectuat în România: „Să mergem împreună!”. Altfel spus, papa Francisc s-a prezentat pe sine, nu ca urmașul direct și infailibil al Sfântului Petru, nu ca un șef de stat, ci mai degrabă ca fiul risipitor care se întoarce spășit, este întâmpinat cu emoție și bucurie de taică-său, dar respins cu răutate de frate-său mai mare (a se vedea reacția ciufută a fratelui „cuminte” în Matei, 15, 25- 30). Vă propun să (re)citiți discursul papei în această cheie. Veți fi uimiți, ca și mine, de franchețea cu care papa Francisc deplânge și sancționează aparenta suficiență a Bisericii Ortodoxe.
citește articolul