Vasile Voiculescu rămâne un model ce trebuie privit cu sufletul în strădania de a-i înțelege personalitatea luminoasă și complexă. De la început și până la sfârșitul vieții, poetul trăiește în universul credinței, al convingerii interioare neclintite într-o putere care hotărăște formele și mersul lumii. Lui i-a fost dăruit harul de a crede! Convingerea lui neclintită poate cunoaște momente de fervoare sau de apatie, de tăcere înghețată sau de extaz, dar nu e niciodată pusă la îndoială sau negată.
Omul pe care nu l-a cunoscut nimeni
citește articolul
Ingrediente pentru 18 gomboti:
- 1 kg cartofi albi - vechi, spălaţi, pe care îi fierbem în coajă;
- 7 linguri de zahăr pudră;
- 9 prune întregi, din compot de prune (le tăiem pe jumătate şi le lăsăm la scurs cât timp pregătim aluatul);
- 70 g unt;
- 240 g pesmet auriu;
- 120 g zahăr brun;
- 1 praf de sare;
- 90 g griş;
- 270 g făină;
- 3 ouă;
- 1 lingură de ulei;
- 1 lingură de scorţişoară măcinată
citește articolul
Au venit, odată, la avva Lucius, la Ennaton, căţiva călugări euhiţi. Bătrânul i-a întrebat: „Ce lucraţi voi cu mâinile?”. Ei au răspuns: „Noi nu ne atingem de lucru, ci, cum zice Apostolul, ne rugăm neîntrerupt”. Bătrânul îi întreabă: „Dar nu mâncaţi?”. Ei zic: „Da”. El: „Şi când mâncaţi, cine se roagă pentru voi?”. Apoi: „Nici nu dormiţi?”. Ei: „Da”. Bătrânul: „Şi când dormiţi, cine se roagă pentru voi?”. Nu au ştiut ce să-i răspundă. El a continuat: „Iertaţi-mă, dar voi nu faceţi cum spuneţi. Eu am să vă arăt că, deşi lucrez cu mâinile, mă rog neîncetat. [Iată cum:] Mă aşez, cu Dumnezeu, să-mi umezesc smicelele. Apoi le împletesc în funie zicând: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea”. Și-i întreabă: „Oare aceasta nu-i rugăciune?”. Ei au răspuns: „Ba da”. Apoi continuă: „Toată ziua lucrez şi mă rog şi câştig mai mult sau mai puţin de şaisprezece parale. Dau două de pomană, la poartă, iar de restul manânc. Cine primeşte cele două parale se roagă pentru mine în timp ce manânc şi dorm. Astfel, cu harul lui Dumnezeu, îndeplinesc porunca de a mă ruga neîntrerupt”.
Sistemul nostru nervos (cerebral) e în aşa fel organizat încât să perceapă numai un spaţiu tridimensional (euclidian), adică un spaţiu metric izomorf: o axă orizontală (o reţea neuronală) ce leagă cele două urechi – una verticală (jumătate) care pleacă de la rădăcina nasului „căzând” pe orizontală şi cealaltă jumătate verticală care coboară din vertex (creştetul capului) tot pe orizontală. Prima verticală e mai în spate, cealaltă mai în faţă. Acestea formează o „cruce” în creierul uman (după C. Bălăceanu Stolnici, Dialoguri despre cele văzute şi cele nevăzute). Verticala şi orizontala lucrurilor sau – teologic vorbind – crucea ca structură (inimă) a realului, „înfiptă” în creştetul capului şi revelată în omul-cruce, în Iisus...
