Un clișeu al necredinței: Ortodoxia stagnează dezvoltarea culturală și socială a individului
A devenit atât de curentă formula, repetată într-o inconștiență care spune multe despre rostitor, cum că Ortodoxia este o formă de credință care a favorizat stagnarea culturală și socială a individului, încât aproape nu mai are sens să explici celui care emite acest gen de opinie că raționamentul său este defectuos.
citește articolul
”Copiii se reazimă pe mintea părinților! “ (părintele Arsenie Boca)
citește articolul
Giovani Papinni (1881-1956), autorul excepționalului volum Diavolul – Note pentru o viitoare diabologie (Humanitas, 2013), reproduce un text savuros despre cele șapte reguli de viață care ar deriva dintr-o morală conștientă a Răutății pure. Vă invit să îl parcurgeți și să recunoașteți în plină acțiune câteva personaje ale scenei publice din România.
- Nu fi niciodată sincer și arată-te a fi ca atare. Pentru că dacă tu spui adevărul, ceilalți pot să conteze pe tine, tu îi slujești pe ei, iar ei nu te slujesc pe tine.
- Nu recunoaște nici o proprietate, dar afirmă că proprietatea este sacră și inviolabilă și însușește-ți tot. Dacă tu poți să posezi totul fără să ți se opună nimeni, totul depinde de tine.
- Servește-te de moralitatea celorlalți ca de o slăbiciune pentru a-ți atinge scopurile.
- Îndeamnă-i pe toți la păcat, în timp ce tu pari să recunoști necesitatea moralității.
- Nu iubi pe nimeni.
- Fă-l nefericit pe oricine nu vrea să depindă de tine.
- Fii pe deplin coerent și nu te căi niciodată de nimic. Ceea ce ai hotărât odată, fă și pe urmă fie ce-o fi. Astfel îți demonstrezi întreaga independență, iar prin coerența acțiunilor tale pari a fi un om drept, ceea ce îți dă un mijloc abil de a-i transforma pe ceilalți în sclavii tăi înainte ca aceștia să-și dea seama. (op. cit., p. 127)
citește articolul
Peisajul cultural-artistic berlinez este o sursă vie de multiculturalism și interdisciplinaritate și totodată un exemplu clar de contopire de genuri și spații aparent contradictorii. Numeroase foste incinte industriale, la origine fără nici o legătură cu aria de cultură, au fost transformate după căderea Zidului în spații dedicate frumosului și artelor, ceea ce evidențiază încă o dată spiritul metropolei de pe Spree ca liant între vechi și nou, industrial și artistic, vintage și hip(ster). După uzina devenită centru cultural la ufa Fabrik Tempelhof, fabrica de cultură Kulturfabrik Moabit sau berăria culturală Kulturbrauerei Prenzlauer Berg, Berlinul se bucură acum și de o „cooperativă artistică“ sub numele de KunstKooperative, un proiect pornit dintr-o colaborare românească fructuoasă.
Niculescu și Kiriac – o echipă de succes
citește articolul