Jurnalul pictorului mărturisitor Vasile Pascu (ultima parte)
Am ales să închei sumara prezentare a paginilor de “Jurnal” cu cel mai frumos capitol, cel care m-a legat cu sufletul de arta Dlui Vasile Pascu: mănăstirea Recea, din Vrancea, loc binecuvântat, izvor de credință și ascultare așezat în inima dealurilor. Locul în care am auzit vorbindu-se despre Domnia Sa cu recunoștință, deosebit respect și infinită dragoste.
citește articolul
”Îmbrățișarea este o poartă de trecere…”
Fiecare dintre noi dorește să înţeleagă realitatea în care trăieşte, o realitate dublă, fizică şi spirituală, în totalitatea ei, în unitate şi totodată diversitate, în sensul celor scrise de Heraclit, că din cele opuse rezultă cea mai frumoasă armonie.
citește articolul
“Sufletul zboară câteodată sus de nu-l mai vezi, cu genele lui albăstrui, în azur, şi când se întoarce miroase a alb şi a stele”. (Tudor Arghezi)
citește articolul
Povesteau, despre avva Macarie, că atunci când petrecea cu frații își impunea următoarea regulă: dacă se găsea vin, bea de dragul fraților, dar pentru fiecare pahar cu vin nu bea apă o zi. Frații îi dădeau ca să-l odihnească, iar bătrânul lua cu bucurie, gândindu-se la cât se va chinui mai târziu. Ucenicul său, cunoscând taina, le spunea fraților: „Pentru Domnul, nu-i mai dați să bea, căci se va pedepsi în chilie”, iar ei, aflând acestea, nu i-au mai dat.
*Patericul, Despre avva Macarie, Editura Polirom, 2003, pag. 217)