Campionul de adineauri, osânditul de acumPr. dr. Claudiu Băzăvan 06.10.2022

Icoana ”Scara dumnezeiescului urcuș”, apărută inițial în mănăstirile din pustia Egiptului și răspândită apoi în toată lumea ortodoxă, cuprinde secvența tulburătoare a prăbușirii unui ascet cățărat pe a doua cea mai de sus treaptă. Atât de puțin i-a lipsit să ajungă la capătul urcușului! Nu pregetase nicicând, nu se îndoise vreo clipă, își dedicase urcușului timpul și energia, depusese un efort la limita imposibilului, înregistrase adevărate performanțe, motiv pentru care era privit cu admirație de unii, cu invidie de alții. O singură treaptă mai avea de urcat și deodată…un brânci plasat cu dibăcie de împielițat îl dezechilibrează pe bietul nevoitor care se prăbușește în genune, acompaniat de urale demonice și suspine îngerești. Ce ratare monumentală, ce eșec răsunător, ce deznodământ înfricoșător! Campionul de adineauri, nenorocitul de acum!

Câteva observații prilejuite de căderea răsunătoare a unui confrate.

citește articolul


Jurnalul pictorului mărturisitor Vasile PascuFlorina Steliana Vasilescu 05.10.2022

”Am pictat pretutindenea…”

Un alt episod dramatic din viața pictorului Vasile Pascu e legat de examenul de pictură bisericească de la București. În anii 1940-1946, Vasile Pascu era concentrat.  Cum făcuse stagiul militar ca secretar la Brigada XII, Infanteria Ismail, era cunoscut și apreciat de mai toți superiorii ca fiind pictorul regimentului și al brigăzii. ”Zilnic luam blocul și acuarelele și plecam la peisagii, fie prin port, fie pe malul Dunării, prin oraș, prin parcuri, etc. Am pictat pretutindenea. …Toate tablourile le-am împărțit la ofițeri și subofițeri…cel puțin 500 de tablouri în acuarelă”.

citește articolul


”Îţi mulţumesc, Doamne, că sunt copilul Tău!”Carmen Elena Toader 03.10.2022

Într-o zi însorită de toamnă, plimbându-mă fără direcţie şi ancorată în amintiri, am observat o familie cu un copilaş. Câtă grijă, câtă dragoste! O treime răstignită în simplitatea iubirii reflectând Treimea cea Sfântă şi fără de sfârşit în veşnicia acestei iubirii. În acea clipă ruptă parcă din conştiinţa dumnezeirii am realizat ce înseamnă să fii copilul lui Dumnezeu şi  m-am simţit privilegiată. Şi atât de fericită!

Nemurire într-un strop de lut

citește articolul


A apărut nr. 222-228 martie - septembrie 2024

Din sumar:

Cele mai bune roade - pr. dr. Claudiu Băzăvan

Nimic nou sub soare - pr. Eduard Ioan Rădună

Lumea nu ne va opri din drum - Gabriela Băducu

Atentat asupra Cinei - pr. prof. dr. docent Mihai Valică

Doar adevărul ne face liberi! - Pr. prof. dr. docent Mihai Valică

Tentația reprezentării simbolice a Învierii  -Nicușor Nacu

Destinații coolturale - Dr.phil. Cătălina Ene Onea

Drag mi-e jocul românescu - pr. Eduard Ioan Rădună

Lumină în ceața toamnei - Carmen Elena Toader

Labirintul timpului regăsit - Sabina Ene

Cât a mai rămas din chipul Mariei? - Constantin St. Dogaru

Servit cu îngeri sau demoni

„Sângele vorbește” - Dr. Roxana Constantinescu

Un loc de cinste în ceruri

Dovlecel cu carne de vițel - Marian Paraschiv

PARTENERI