Întâmplarea de mai jos s-a petrecut în Rusia, înainte de Revoluție. Era un preot care avea o problemă cu băutura. Se ducea adesea la biserică băut, scandalizându-i pe credincioși. Enoriașii au trimis o delegație la episcopul local, rugându-l să intervină și să facă ceva. Episcopul a acceptat cererea lor și l-a mustrat pe preotul alcoolic. Din păcate, nefericitul nu putea să-și controleze patima. Așa că, în cele din urmă, episcopul i-a spus: „Uite ce este, părinte, din moment ce nu ești în stare să te lași de băutură, trebuie să te lași de preoție. Din acest moment nu mai ești autorizat să administrezi Sfintele Taine”.

Episcopul l-a răspopit pe preotul alcoolic. Simțindu-se vinovat, preotul a acceptat verdictul și a plecat umilit. În timpul nopții, în timp ce episcopul era singur în camera lui și se ruga, a avut o viziune extraordinară. A văzut mii de oameni furioși pe un câmp, care îl amenințau. Când a revenit la starea normală s-a simțit șocat și s-a întrebat ce putea să însemne acea viziune. Era, oare, un fel de fantezie, de halucinație? S-a liniștit și a revenit la rugăciune. Dar a avut din nou aceeași viziune. Acum îi vedea pe oameni cum țipă și îi cer să-l aducă înapoi pe preotul răspopit.

Creștinismul este „religia iubirii” (Ilarion Felea) și „religia religiilor” (C. Noica). Hristos, Fiul lui Dumnezeu nu este numai un întemeietor de religie. Nici Moise, nici Budha, nici Mahomed, nici Lao-tse sau Confucius, nici Socrate, Platon sau Aristotel n-au trecut prin ce a trecut Iisus. Nici unul dintre ei n-a murit pe cruce răstignit și n-a înviat. Hristos nu-i cultul lui Mithra sau al lui Osiris (mitologia egipteană). „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” Iar ei au răspuns: «unii, Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul din prooroci.” „Dar voi cine ziceți că sunt?” Și răspunzând Petru, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu”» (Matei 16, 13-16). Amin, amin, amin.