Un frate l-a întrebat pe avva Iosif: „Vreau să ies din chinovie și să trăiesc în singurătate”. Bătrânul îi zice: „Așează-te unde vezi că sufletul tău este liniștit și nu se tulbură”. Fratele îi zice: „Eu sunt liniștit și în chinovie, și în singurătate. Ce să fac?”. Bătrânul îi zice: „Dacă ești liniștit și în chinovie și în singurătate, pune cele două gânduri ale tale ca într-o cumpănă, vezi care dintre ele îți folosește și te atrage mai mult și îndeplinește-l pe acela”.
citește articolul
”Sedentarismul a devenit cel mai de temut inamic al omului contemporan.”
Stilul de viață este un factor determinant al stării de sănătate a unei populații. Sedentarismul reprezintă un stil de viață, care constă în perioade prelungite de repaus, frecvent întâlnite atât în rândul adulților care au activitate de birou, comunică predominant electronic și folosesc doar mașina pentru transport, cât și în rândul copiilor care sunt atrași de jocurile și device-urile electronice. Sedentarismul este apanajul țărilor dezvoltate, în care tehnologizarea avansată a proceselor de muncă a determinat înlocuirea muncii fizice cu munca sedentară, de birou. Activitatea fizică reprezintă orice mișcare a corpului care implică mușchii scheletici și care consumă energie. Dintre activitățile care presupun mobilizarea unei singure grupe de mușchi sau mai multe, menționăm: activitățile ocupaționale, activitățile din timpul liber (sport, exerciții și activități recreaționale), școala, activitățile casnice, transport (mers pe jos sau cu bicicleta). Activitatea fizică aerobică este activitatea în care mușchii mari se mișcă ritmic și în mod susținut pe o perioadă de timp. Este o activitate de rezistență care îmbunătățește condiția fizică cardio-respiratorie și este reprezentată de mersul pe jos, alergat, înot, ciclism.
citește articolul
”Doamne, fii Răsăritul și Apusul vieții mele!”
citește articolul
Planurile oamenilor nu coincid întotdeauna cu ale lui Dumnezeu. O mică întâmplare avea să schimbe ireversibil viața tânărului profesor, aprinzând în primăvara sufletului său o lumină caldă și vie, ca o flacără a învierii de suflet. ”În vara anului 1938, pentru prima dată am pictat și eu la biserica Maica Precista din Vaslui, lucrări angajate de dl. pictor Sebastian Constantinescu din Argeș…Văzând felul cum picta dumnealui, tare mult mi-a plăcut și am zis că toată viața mea de acum voi închina-o picturii bisericești…Cât am pictat la Maica Precista, m-am simțit ca un fericit- eram nebun de bucurie că pot și eu învăța această branșă atât de frumoasă. Acum mă scârbisem de profesorat. Aici vedeam toată fericirea și importanța viețuirii, pe schele, muncind inspirat și vesel. Desenul corect, anatomic și coloritul viu mă înveseleau grozav. Multe aveam de învățat, căci nu știam nimic și maestrul ținea secret multe care mă interesau….Zilele trăite la Vaslui le socotesc cele mai strălucite zile din viața mea… De meleagurile acelea ca și de oamenii lor mi-a rămas inima rănită. Văd ceva deosebit față de restul țării, văd o cumințenie între oameni și o nostalgie peste acele meleaguri, unde Ștefan a avut multe și mari biruințe.” Cu părere de rău e nevoit să părăsească acele locuri pentru că primise numirea de profesor la liceul Cuza Vodă și Școala Comercială din Huși, în toamna anului 1935. Apogeul activității pedagogice îl atinge acolo, reușind în același timp să-și structureze cunoștințele teologice, ca prieten apropiat al episcopului de Huși, Nifon Criveanu. ”Cât eram în preajma lui, tot timpul discutam despre credință și așa că foarte multe am învățat de la el.”
Plin de praf și de rouă
citește articolul
