Se înmulțesc și se întețesc atacurile împotriva Bisericii și a creștinilor. Un accident nefericit, un gest necugetat, un cuvânt neinspirat sunt încadrate în sfera faptelor abominabile și folosite instant ca muniție de război împotriva noastră. Defăimătorii așteaptă fremătând un pretext cât de mic pentru a-și alimenta ura, iar dacă nu se ivește, își aduc aminte sau inventează.
Paradoxal, condiția tot mai umilă de ”ciucă a bătăilor” în societate corespunde datelor Evangheliei și exigențelor mântuirii. Istoria nu uită și nu minte: prigoana consolidează fundamentul Bisericii și întărește conștiința mărturisitorilor grație unui misterios resort susținut din interior de Hristos. Cei mai neînfricați mucenici din calendare au fost contemporani marilor persecutori. Dimpotrivă, liniștea îndelungată, pacea neclintită, confortul și privilegiile dăunează grav sănătății sufletești, moleșesc credința, adorm trezvia, înmoaie voința, sting entuziasmul mărturisitor.
citește articolul
- În anul numărul unu al „plandemiei” (2020), preotul dr. Mihai Iordache a publicat o lucrare extraordinară, care face un mare serviciu apologetic şi catehetic Bisericii Ortodoxe, intitulată „POSTUL INFORMAŢIONAL – Omul între liniştea filocalică şi explozia tehnologiei digitale” (Editura Universitară, 2020).
citește articolul
„Când ajung într-un loc nou – o nouă regiune, altă natură, alte obiceiuri, alte case și figuri – multe locuri văzute mă surprind, făcându-mă să mă gândesc că dacă aș fi trăit mereu în acea regiune, ele ar fi acum amintiri din copilărie. De aceea când mă plimb am impresia că spulber și violez visele altuia”, scria Cesare Pavese într-o filă de jurnal din aprilie 1943 (Cesare Pavese: Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950. Editura Allfa, București, 1999. Traducere, note, postfață de Ion Chirițescu).
Locul de unde îmi încep povestea
citește articolul
Arsenie Papacioc, acest călugăr de la malul Mării, un Ovidiu al Ortodoxiei românești...
„Nimic mai bun decât femeia bună, nimic mai rău decât femeia rea, pe acest pământ”.
citește articolul