Povesteau, despre avva Ioan, ucenicul avvei Pavel, că era foarte ascultător. Într-un loc plin de morminte trăia o hienă. Bătrânul a văzut prin preajmă baligi de vacă și l-a trimis pe Ioan să le culeagă și să le aducă. El a întrebat: „Dar ce să fac, avva, cu hiena?”. Bătrânul i-a zis în glumă: „Dacă sare la tine, leag-o și adu-o aici”. Fratele a plecat acolo spre seară și, iată, hiena se repede la dânsul. Iar el, după cum îi spusese bătrânul, s-a năpustit s-o prindă. Hiena a luat-o la fugă, dar el după dânsa, strigând: „Stai așa, avva mi-a spus să te leg”.

A prins-o și a legat-o. Între timp bătrânul îl aștepta îngrijorat în chilie. Și, iată, ucenicul apare cu hiena legată fedeleș. Văzându-l, bătrânul a rămas uluit, dar vrând să-l smerească, l-a lovit zicându-i: „Nebunule, mi-ai adus aici un câine sălbatic”. Apoi a dezlegat hiena și i-a dat drumul să plece.

Einstein: „cea mai frumoasă emoție pe care o putem resimți este emoția mistică; ea se află la originea oricărei arte și oricărei științe adevărate”. Celebrul savant german afirmă aici un lucru profund și în același timp religios.

Nu comentăm, ci reflectăm. În esență, cunoașterea e unire. Cum poate fi totuși cunoscut ceva? Prin trei metode: a) analiză, experiment b) meditație, contemplare c) extaz, unire.