Povesteau, despre avva Ioan, ucenicul avvei Pavel, că era foarte ascultător. Într-un loc plin de morminte trăia o hienă. Bătrânul a văzut prin preajmă baligi de vacă și l-a trimis pe Ioan să le culeagă și să le aducă. El a întrebat: „Dar ce să fac, avva, cu hiena?”. Bătrânul i-a zis în glumă: „Dacă sare la tine, leag-o și adu-o aici”. Fratele a plecat acolo spre seară și, iată, hiena se repede la dânsul. Iar el, după cum îi spusese bătrânul, s-a năpustit s-o prindă. Hiena a luat-o la fugă, dar el după dânsa, strigând: „Stai așa, avva mi-a spus să te leg”.
A prins-o și a legat-o. Între timp bătrânul îl aștepta îngrijorat în chilie. Și, iată, ucenicul apare cu hiena legată fedeleș. Văzându-l, bătrânul a rămas uluit, dar vrând să-l smerească, l-a lovit zicându-i: „Nebunule, mi-ai adus aici un câine sălbatic”. Apoi a dezlegat hiena și i-a dat drumul să plece.
citește articolul
Einstein: „cea mai frumoasă emoție pe care o putem resimți este emoția mistică; ea se află la originea oricărei arte și oricărei științe adevărate”. Celebrul savant german afirmă aici un lucru profund și în același timp religios.
Nu comentăm, ci reflectăm. În esență, cunoașterea e unire. Cum poate fi totuși cunoscut ceva? Prin trei metode: a) analiză, experiment b) meditație, contemplare c) extaz, unire.
citește articolul
Odată, au venit la avva Isaac, ca să-l facă preot. Aflând el una ca asta, a fugit în Egipt, pe un câmp și s-a ascuns într-o căpiță de fân.
Părinții s-au dus după el, să-l prindă. Ajungând la câmpul acela s-au oprit să se odihnească, pentru că era noapte, și au dat drumul măgarului să pască. Măgarul s-a depărtat și s-a oprit chiar la locul unde stătea ascuns bătrânul.
citește articolul
Numai în mister (taină) vezi lucrurile, lumea, omul, etc. (dincolo de cum apar, cum au ajuns) în rațiunea lor simplă, atât de clară.
Noi complicăm lumea și toți contribuim, într-un fel sau altul la „absurdul” din ea, după care ne plângem că nu ne mai înțelegem, că nu mai vorbim aceeași limbă.
citește articolul
