”Să nu ne plângem de îngustimea cărării. Fericirea e aproape!”

În  pridvorul  bisericii bolniței mănăstirii Hurezi, ctitorie a doamnei Marica Brâncoveanu,  există o frescă exterioară intitulată ”Corabia ortodoxiei“. Pictura a atras atenția în mod deosebit episcopului de vrednică pomenire și cărturarului de excepție care a fost Îps.  Bartolomeu Anania. Scena (foto 1) îl înfățișează  pe Iisus Hristos, cu ucenicii și apostolii de-a dreapta și de-a stânga, în jurul unei mese – masa euharistică.  Pe masă se află un singur obiect  - chivotul în care se păstrează sfânta Euharistie. Iisus Hristos stă la cârma corabiei,  iar pe malurile apei sunt înfățișați întemeietorii marilor erezii care se căznesc să provoace eșuarea corabiei. Într-un colț, un cap de balaur uriaș cu gura larg deschisă adăpostește un tron pe care stă Mahomed. Acesta întinde un arc, ochind către corabie. Părintele Anania s-a întrebat dacă săgeata ar scăpa din arc, unde ar ajunge. Presupunea că la Iisus Hristos, dar calculând traiectoria săgeții  a descoperit că nu acesta era ținta, ci chivotul cu Sfânta Împărtășanie. Aceasta trebuia să dispară! Și iată cum priceperea pe care zugravul brâncovenesc a avut-o în toată teologia lui adâncă l-a ajutat pe episcop să înțeleagă că “adevărata caznă a necredincioșilor - din orice vreme  -  nu e  Iisus Hristos cel istoric, ci  Iisus Hristos cel euharistic, adică sfințenia Lui. Adevărata luptă e împotriva sfințeniei care străbate istoria!”

“Nimic nu arată mai bine vrednicia unui stăpân decât dragostea și grija față de supușii săi. Aceasta este trăsătura caracteristică a stăpânilor buni. Dacă stăpânul îl iubește pe supusul său, toate problemele se rezolvă și peste toate domnesc liniștea și ordinea.”

- Sfântul Ioan Gură de Aur – “Cuvinte de folos și povețe”