”Tinerii refuză să mai fie mobilă în biserică, vor să fie oamenii vii, să respire prin Evanghelie!” (preot Constantin Necula)
S-au scurs deja două ceasuri de când oamenii așteaptă entuziasmați o strângere de mână, câteva rânduri scrise sau poate doar un zâmbet din partea unuia dintre cei mai iubiți români ai tinerilor zilelor noastre. Cu fiecare copil, cu fiecare bătrân ori adolescent, parcă bucuria de a fi printre oamenii și pentru oameni se intensifică și oboseala finalului de zi nu se mai simte. S-ar părea că nu s-a terminat, ci abia acum începe conferința „Biserica și tinerii“, susținută de părintele profesor Constantin Necula, conferință cu care a debutat Festivalul Conștiința, un festin cultural, devenit pentru ploieșteni o tradiție a anotimpului arămiu.
citește articolul
Zicea Amma Sincletica…: „Trebuie să fim tot timpul înarmați împotriva demonilor, fie că vin dinafară, fie că se mișcă dinăuntru. Sufletul, ca o corabie, ba este împroșcat de valurile dinafară, ba se îngreuiază de mâlul dinăuntru. Tot așa și noi, ba ne ducem la pierzanie din pricina păcatelor dinafară, ba ne stricăm din pricina gândurilor dinăuntru. Trebuie, prin urmare, nu doar să ne păzim de atacurile dinafară, ci să îndurăm și țâșnirile gândurilor lăuntrice.”
A mai zis: „Aici, jos, nu putem deveni fără grijă. Scriptura zice: Cine crede că stă în picioare, să ia aminte să nu cadă.Navigăm în nesiguranță. Psalmistul spune că viața noastră este o mare; or, unele locuri din mare au stânci, altele sunt pline de fiare, iar altele sunt liniștite. Noi credem că navigăm în partea liniștită a mării, în vreme ce oamenii din lume navighează pe valuri învolburate. Navigăm ziua, cârmuiți de soarele dreptății. De multe ori însă, se întâmplă ca mireanul să se trezească și să-și salveze barca din noianul întunecat de ape, iar noi să ne scufundăm, din nepăsare, în apa liniștită, deoarece am lăsat din mâini cârma dreptății.
”Împodobiți-l cu ghirlande de rugăciune și așternut de iubire!”
citește articolul
“A vedea că viaţa are un sens înseamnă a crede în Dumnezeu” (Ludwig Wittgenstein).
Fiind oaspeţii lui Dumnezeu în această lume, noi, creștinii, se cuvine să Îi mulţumim pentru darul vieţii pe care ni l-a dat și în care fiecare dintre noi este la rândul lui un dar; trebuie să știm cum să ne purtăm cu darul vieții și cu darul aproapelui și al nostru, să învățăm acest lucru, să înţelegem realitatea complexă în care trăim și în care avem de respectat singura condiție care ni se cere, aceea de a ști să fim fericiți.
citește articolul
