Răul se extinde. Ca un șarpe nevăzut încolăcit pe „pomul cunoașterii” el „virusează” omul, cultura, civilizația, valorile, mâncându-le dinăuntru; atacă structurile, temeiurile. Cum spunea un monah: de la ateizarea lumii prin ideologie, dar nereușită, diavolul speră în victoria lui prin demonizarea (satanizarea) omului. Cum? 1) prin intelect (rațiune) și 2) experiența religioasă. Pe primul îl zăpăcește prin relativism savant, prin democrație și liberalism ajunse la paroxism, pe al doilea prin formalism, ritualism (mecanicism religios), un fel de „feed-back” religios, prin necutremurare interioară.

• PUTEREA POLITICĂ  l-a invitat pe Papa Francisc în țara noastră și l-a primit cu tot protocolul cuvenit unui șef de stat.
• Puterea Religioasă din România (în cazul de față, Sfântul Sinod al BOR) l-a primit regește pe Papa, fără teama de a pierde credincioși ortodocși sau atei români, ispitiți de „brandul Vaticanului”.
• Ce a câștigat catolicismul european în Transilvania? Ce a pierdut Ortodoxia românească în Transilvania? Iată două întrebări pentru fundamentaliștii ortodocși, dar și pentru ecumeniștii catolici din România post-comunistă.
• Ca jurnalist ortodox, am anticipat ofensiva catolicismului european în România, în urmă cu 13 ani, în revista „LEGEA ROMÂNEASCĂ” –publicație a Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, Bihorului și Sălajului (an XVII, nr. 4, octombrie – decembrie 2006), prin documentarul intitulat „Cu sau fără Ortodoxia Românească?”.
• „Nimic nou sub soare!” – vorba Ecleziastului. Însă un remember, în acest sens, ni se pare util pentru comunitatea ortodoxă –comunitate isterizată la paroxism (mediatic, civil, social, politic și militar) de către oficinele KGB-iste, cu scopul de a se declanșa în România un „război religios”, dorit (în egală măsură) de Budapesta și de Moscova, cei doi dușmani sangvinari ai Neamului Românesc.
• Vom observa că, în realitate, acest „război” se va duce în continuare – în plan ideologic, logic, spiritual, religios – între Ortodoxia românească, catolicismul european, neo-protestantismul american și ateismul de tip KGB, așa cum atenționam în articolul meu din anul 2006, cu trei luni înaintea integrării României în UE (1 ianuarie 2007).
• Cu acordul preotului-publicist Ioan Alexandru Mizgan, fostul redactor-șef al revistei „Legea Românească” (în 2006), vom reproduce pasaje din acel articol dureros, cu conotații uimitoare pentru viața religioasă din România secolului XXI.

„ORTODOXIA – piatra din capul unghiului”