• PUTEREA POLITICĂ  l-a invitat pe Papa Francisc în țara noastră și l-a primit cu tot protocolul cuvenit unui șef de stat.
• Puterea Religioasă din România (în cazul de față, Sfântul Sinod al BOR) l-a primit regește pe Papa, fără teama de a pierde credincioși ortodocși sau atei români, ispitiți de „brandul Vaticanului”.
• Ce a câștigat catolicismul european în Transilvania? Ce a pierdut Ortodoxia românească în Transilvania? Iată două întrebări pentru fundamentaliștii ortodocși, dar și pentru ecumeniștii catolici din România post-comunistă.
• Ca jurnalist ortodox, am anticipat ofensiva catolicismului european în România, în urmă cu 13 ani, în revista „LEGEA ROMÂNEASCĂ” –publicație a Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, Bihorului și Sălajului (an XVII, nr. 4, octombrie – decembrie 2006), prin documentarul intitulat „Cu sau fără Ortodoxia Românească?”.
• „Nimic nou sub soare!” – vorba Ecleziastului. Însă un remember, în acest sens, ni se pare util pentru comunitatea ortodoxă –comunitate isterizată la paroxism (mediatic, civil, social, politic și militar) de către oficinele KGB-iste, cu scopul de a se declanșa în România un „război religios”, dorit (în egală măsură) de Budapesta și de Moscova, cei doi dușmani sangvinari ai Neamului Românesc.
• Vom observa că, în realitate, acest „război” se va duce în continuare – în plan ideologic, logic, spiritual, religios – între Ortodoxia românească, catolicismul european, neo-protestantismul american și ateismul de tip KGB, așa cum atenționam în articolul meu din anul 2006, cu trei luni înaintea integrării României în UE (1 ianuarie 2007).
• Cu acordul preotului-publicist Ioan Alexandru Mizgan, fostul redactor-șef al revistei „Legea Românească” (în 2006), vom reproduce pasaje din acel articol dureros, cu conotații uimitoare pentru viața religioasă din România secolului XXI.

„ORTODOXIA – piatra din capul unghiului”