„Chupette nu este singurul caz bizar din categoria animalelor de companie.”
O pisică birmaneză a intrat recent în topul milionarilor cu o sumă frumușică de vreo 250 de milioane de euro, lăsată moștenire de stăpânul ei, excentricul creator de modă Karl Lagerfeld. Chupette nu este singurul caz bizar din categoria animalelor de companie. Chiar și în mediul ortodox, recunoscut pentru restricțiile severe cu privire la pomenirea animalelor și la accesul acestora în lăcașul de cult, un câine s-a furișat hoțește în calendarul bisericesc, a rămas cuibărit acolo vreme de peste un mileniu și jumătate și nu dă semne că ar vrea să iasă.
citește articolul
Despre Ceremonia de decernare a Premiilor Festivalului International de Film de la Berlin (7-17 februarie 2019) - O altfel de relatare -
16 februarie 2019, ora 17. Doar două ore până la Ceremonia de decernare a premiilor din cadrul celei de-a 69-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin. Pe masă, invitația de a urmări gala de închidere a festivalului chiar din sala de la Berlinale Palast, primită cu mare bucurie de la biroul de presă, cu numai o zi înainte. Această acreditare jurnalistică specială pentru covorul roșu, în seara de Gală, este râvnită de mai toți jurnaliștii, dar obținută doar de … „norocoși”, locurile în sală, chiar și cele în picioare (așa cum era trecut și pe acreditarea mea), fiind extrem de limitate. În anii trecuți, cel mai bun „loc” obținut de mine fusese cel … de pe lista de așteptare; de data acesta m-am simțit de la început cu șansa de partea mea, știam că cifra trei, sub auspiciile căreia se desfășura prezența mea actuală la Festival, mi-a purtat mereu noroc – și așa a și fost: La Berlinala 2019 am primit microfonul oficial la mai multe conferințe de presă, am avut astfel șansa să îi „iau la întrebări” și să intru în dialog cu Christian Bale, Diane Krüger, Martin Freeman, Charlotte Rampling, Isabel Coixet ș.a., să prind parcă din zbor o fotografie cu Casey Affleck, Geraldine Chaplin, Adam McKay sau Fatih Akin, să cunosc oameni veniți din toate colțurile lumii pentru cel mai mare festival de film dedicat publicului la nivel mondial, și nu în ultimul rând să îmi fac din colegi jurnaliști de diferite naționalități noi prieteni de suflet, de care să mă despart cu formula „Până la următoarea Berlinală!”.
citește articolul
- Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu stau, câteodată, şi mă gândesc ce vremi şi români mai erau prin părţile acestea înainte de a pustii „comunismul asiatic” România noastră cea Întreagă… Şi nu cred să greşesc prea mult a crede că eram mult mai uniţi, mai încrezători, în cuget şi simţiri, unii în alţii!
Dar aceasta se întâmpla, desigur, înainte ca Lucifer să facă o „vizită de lucru”, jos „la cazane”, unde asudau toți „bătu-i-ar crucea” întreţinând focul şi împingând înapoi, „la căldurică”, pe cei care încercau să fugă… Numai unul stătea plictisit lângă „căzănelul” său, răsfoia Plaiul cu boi, bea Martini cu gheaţă şi nici cu coada nu se uita la treaba lui… Ce faci aici? De ce nu lucrezi?!, se răsteşte Mai-Marele-’Ncornorat. - Şefule, nu mai pot! Ia-mă de-aici - mă plictisesc de moarte! - Cum aşa?!, se miră Şefu’. Păi eu răspund de secţia români’… - Şi? - Şi nu-mi rămâne nimic de făcut! - Cum asta?! - Uite-aşa: Cum încearcă unul să scape, imediat îl trag ceilalţi înapoi!!”
citește articolul
