”Rătăcite în spatele imaginii, cuvintele au încetat să mai practice căutarea.”

Imaginea. Maladia noului timp sau, dacă vreți, egoul pe cale să diminueze iremediabil interioritatea. Cuvintele au sărăcit. Fraza este motivațională, golită de căutarea sensului. Așezate în penumbră, rătăcite în spatele imaginii, ignorate cu sau fără știință, cuvintele au încetat să mai practice căutarea. Se instalează încrâncenarea, hrănită de mediocritate arogantă, pe un piedestal râvnit cu ghearele, pentru a decide, apoi, dinspre frâiele unei influențe vremelnice și sectare, ce este și ce nu este valoros, ce trebuie și ce nu trebuie făcut. Trăim, realizând că fenomenul nu este recent, în situația ca structurile mediocrității să ajungă a decide în legătură cu rolul și conținutul valorilor.

Când un copil moare la fiecare cinci minute, când zilnic sunt raportate zeci și sute de morți în vreme ce fiecare tabără clamează noi performanțe militare, când suferința și absurdul cuprind milioane de oameni și siguranța întregii lumi este pusă în primejdie, un singur sentiment s-ar cuveni să ne domine: mila de toți și de toate!

Milă de copilul care nu încetează să o strige pe maică-sa dispărută sub ruinele casei.