O tânără femeie a fost internată în spital pentru o simplă apendicită. Doctorii trebuiau să-i aplice gheață pe stomac – iar la sfârșitul acestor tratamente doctorii i-au sugerat să avorteze copilul. I-au spus că aceasta era soluția cea mai bună, deoarece copilul s-ar fi născut în mod sigur cu o infirmitate.
Dar tânăra și curajoasa femeie a decis să nu întrerupă sarcina, iar copilul s-a născut. “Acea femeie era mama mea, iar copilul aceea eram eu!”, mărturisește Andrea Bocelli, celebrul tenor italian. ”S-ar putea să fiu părtinitor, dar cred că pot spune că acea alegere a fost alegerea corectă. Și cred și sper că acest lucru le va încuraja pe acele mame, foarte numeroase, care se găsesc câteodată în situații dificile, în momente complicate ale vieții, dar care vor să salveze viața copilului lor.”
citește articolul
“Cine primește suferința ca din mâna lui Dumnezeu, crucea vieții o transformă în bucurie, bucuria mântuirii! Simți o bucurie, mai ales când suferi pe nedrept”- părintele DIMITRIE BEJAN
citește articolul
”Fără uitare nu există iertare reală și, în consecință, nici vindecare”.
Uitarea răului făcut în actul iertării este un proces dificil, pentru mulți chiar imposibil. De aceea una din marile dificultăți cu care se confruntă teologia morală ține de construirea argumentelor care evidențiază raportul intim pe care-l întreține iertarea cu uitarea răului făcut. Pentru că idealul biblic al neaducerii aminte este fără echivoc, trebuie precizat că oricine se iluzionează să creadă că iertarea este posibilă fără uitare, rămâne supus unei erori de ordin teologic cu consecințe morale deloc neglijabile. De altfel, vor exista întotdeauna justificări subiective înăuntrul tendinței de a interpreta iertarea.
citește articolul
