Bătrâneţea nu e o boală, ci reîntoarcerea la puritatea şi la bucuria dinăuntru…
“Dacă n-ai un bătrân, să-l cumperi.” Peste acest proverb s-a așternut un strat gros de praf și pare să-şi fi pierdut veridicitatea.
citește articolul
Introducere la problemă
A trăi în stare de penibilitate este un exercițiu care se învață prin aplicarea constantă a ignoranței. Iar ignoranța se exersează, la rândul ei, prin efortul cotidian de a nu mai reflecta. Urmarea este mai mult decât evidentă. Mass-media, cu mici excepții, este vectorul care influențează tendința spre non-reflecție, manipulând gândirea, acolo unde ea abia mai respiră. Într-un fel, tinde să convertească masele spre propriul său mesaj deja gol de conținut. Și mesajul ei, cu fiecare ocazie, este critica creștinismului, pentru cele mai neînsemnate amănunte, pentru cazuri disparate, pentru scenarii hilare. Pentru detalii lipsite de substanță, această instituție se leagă de instituția Bisericii ori de câte ori i se prezintă ocazia. Ca o confirmare că maniera ei de a chestiona realitatea este parcelară. Plecând de la secvențe disparate, vânate în cotidian, mass-media construiește o pseudo-realitate globală, dând expresie forțată unei inexistențe dinspre încrâncenarea de a dizolva. Critica la care este supusă Biserica înăuntrul acestei pseudo-realități flotante construită din cuvinte goale care vor să pună în evidență o lume, depășește, uneori, orice doză de normalitate.
citește articolul
Doamne, Dumnezeul nostru, ascultă această rugăciune a noastră pe care o aducem cu frică şi cutremur pentru ocrotirea ţării noastre şi a celor ce vieţuiesc în ea. Dăruieşte, Doamne, neamului românesc inspiraţia de a-şi alege conducători vrednici, nemincinoşi, nelacomi, credincioşi, cu iubire de neam şi de semeni, care să urmărească nu atât binele lor, cât binele poporului din care s-au ridicat. Nu ne da pe mâna celor vânduţi străinilor, necredincioşi şi demagogi, cărora nu le pasă de suferinţele celor pe care îi conduc, ci doar de propriile dorinţe şi pofte. Dă-ne, Doamne, tuturor, înţelepciunea de a deosebi lumina de întuneric şi adevărul de minciună, ca nu cumva să ne lăsăm păcăliţi de cei care nu Te iubesc nici pe Tine şi nici pe aproapele lor. Veghează asupra neamului nostru în această zi şi în toate zilele, ca ridicându-l cu mâna Ta cea tare de sub stăpânirea făţărniciei, a răutăţii şi a păcatului, să se îndrepte spre Tine, Cel Ce eşti nădejdea şi bucuria noastră de a fi. Amin!
|
(adaptată după o rugăciune concepută de părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa)
Ne aflăm în postul Crăciunului, care reprezintă primul post din anul bisericesc cu durată de 40 de zile și care pregătește ființa omului pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Acest post, specific anotimpului rece, pregătește organismul pentru intrarea în iarnă, ținând cont de încărcătura alimentară specifică sfârșitului de an, respectiv sedentarismului și temperaturilor scăzute care favorizează îmbolnăvirile.
Semnificația spirituală a postului constă nu numai în abstinența de la mâncare, băutură, ci trebuie să fie o continuă strădanie de a domina cu spiritul și cu voința instinctele, patimile și pornirile inferioare ale trupului. Din punct de vedere religios, postul este o rânduială disciplinară, prin care Biserica îndrumă viața credincioșilor pe căile creștine ale virtuții și cinstirii lui Dumnezeu. Cunoscută drept cea mai veche metodă terapeutică, postul reprezintă o modalitate foarte simplă și la îndemâna oricui de a redeveni mai ușori și mai luminoși, de a ne redobândi sau de a păstra puritatea și libertatea. În loc să vrem să acumulăm cu lăcomie prea mult din toate, învățăm să renunțăm și să fim mai detașați, pentru că înțelegem că exact această tendință instinctuală de a acumula este în realitate ceea ce ne împiedică să fim cu adevărat fericiți și mulțumiți.
citește articolul