Înțelepciunea (și odată cu ea, pietatea) pălește în fața unei inteligențe arogante. N-am văzut un șmecher prost, dar un înțelept plin de candoare și nevinovăție împinse până la naivitate mi s-a întâmplat să mai întâlnesc. Înțelepciunea are un aer de imponderabilitate care vine dintr-un spirit superior, neagresiv, care parcă plutește pe deasupra lucrurilor. E nezgomotoasă, retrasă și mai ales senină. Nu dă din mâini (coate) pentru că pentru ea nu există o „etică” a compromisului, așa cum e cazul unui anumit tip de inteligență. De aceea nici nu are prea mulți simpatizanți și adepți: e o „rara avis”. (Una este să fii „inteligent”, altceva „înțelept”). Înțelepciunea este forma superioară a unei inteligențe educate întoarse asupra-și. Înțelepciunea este conștiința de sine a inteligenței. Fără conștiință nu ne rămâne decât delirul unei inteligențe tragice, omul deștept, dar inconștient.
Iată, Dumnezeu stă pe fruntea
unui prunc
citește articolul
Un manual pentru disidenții creștini
Nu se întâmplă foarte des ca un autor ortodox să domine topurile de vânzări din America. Însă Rod Dreher a reușit această performanță cu două dintre cărțile sale, ultima dintre ele ajungând astăzi, la foarte puțină vreme după apariția în Statele Unite, în mâinile cititorilor români. Dacă avem în vedere și faptul că „Să nu trăim în minciună!” reprezintă o carte semnal de alarmă, care încearcă să ne avertizeze cu privire la viitorul cenușiu ce ni se prefigurează, atunci avem suficiente motive pentru a fi uluiți de acest succes editorial.
citește articolul
Avva Ioan a zis: „Vreau ca omul să se împărtășească măcar puțin din toate virtuțile. De aceea, în fiecare zi, când te scoli dimineața, pune un nou început la toate virtuțile și poruncile lui Dumnezeu, cu mare răbdare, cu teamă și cu multă încredere în iubirea lui Dumnezeu, cu toată râvna sufletului și a trupului, cu multă smerenie, răbdător cu frământările inimii și cu paza sufletului, cu multe rugăciuni și rugăminți, cu suspin, cu limbă curată și cu ochi feriți de lucruri urâte, disprețuindu-te, fără mânie, pașnic și nerăsplătind răul cu rău, fără să te uiți la greșelile altora ori să te măsori pe tine însuți, tu, cel mai prejos de orice creatură; renunțând la materie și la tot ce ține de carne, pe cruce, cu luptă, cu sărăcia duhului, cu voință și asceză duhovnicească, cu post, cu pocăință și cu plâns, cu încleștare, cu discernământ, cu puritatea sufletului, cu bună socoteală, lucrând în liniște, cu privegheri de noapte, cu foame și sete, cu frig și goliciune, cu trudă, închizându-te în mormânt, ca și cum ai fi murit deja, gândindu-te că moartea ți se apropie în fiecare oră”.
