■ A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti… Parcă în urmă cu secole, pe vremea când lumea încă mai râdea cu gura până la urechi în public, fără nicio mască de protecție, iar sălile de spectacole erau conside-rate sursă de energie, și nu doar focar de infecție, acum… două luni, a avut loc în capitala Germaniei o aniversare specială.
7 decenii de viață
citește articolul
”Acolo, în adâncul pământului, a fost momentul vieții noastre” (Justin Pârvu)
citește articolul
Hristos a Înviat!
Da, anul acesta, am trăit un alt fel de Paște, și la propriu și la figurat!...
citește articolul
”Spectatorii îngălați și recalcitranți au fost evacuați din sala de concerte pentru că nu meritau să aibă parte de excepționalul spectacol.”
În filmul american Șapte ani în Tibet (lansat în 1997 și ecranizat după cartea biografică a lui Heinrich Harrer) Brad Pitt interpretează rolul unui alpinist austriac care în împrejurări palpitante devine mentorul lui Dalai Lama în științe și cultură occidentală. La solicitarea tânărului conducător spiritual al Tibetului, H.H. inițiază construcția unui cinematograf. Spre marea sa mirare, la scurt timp constructorii încetează brusc lucrul deoarece, săpând șanțurile fundației, deranjaseră câteva râme. Spirit practic, austriacul găsește, totuși, o soluție de compromis. În scena următoare unii lucrători extrag cu grijă râmele, câțiva le transportă în pași ca de ritual, în vreme ce alții, intonând imne evlavioase, le îngroapă într-un șanț anume pregătit.
citește articolul