• Când păcătuim, eliberăm diavolul din noi, şi el se întoarce cu câţiva fraţi.
• Rugăciunea: singurul adevăr ce are forţă mai mare dacă îl rosteşti în genunchi.
• Ne gândim la Dumnezeu infinit mai puţin decât se gândeşte Dumnezeu la noi.
• Chiar dacă nu ajung la Cer, am şansa să mor pe drum.
• Îngerii: mântuirea prin zbor a acelora ce, având aripi, nu se pot închina.
• Distanţa dintre Dumnezeu şi om este infinit mai mică decât distanţa dintre om şi Dumnezeu. Ea nu poate fi parcursă de necredincioşi, cu toate că ei nu se află mai departe de Dumnezeu decât credincioşii.
• Sfinţii: zeii  smeriţi ai Creştinismului.
• Iisus: un Adam care a înţeles că mai importantă decât ademenirea Evei e dragostea mamei.
• Suntem o umbră pe care o luminează Dumnezeu.
• Suntem chip în asemănarea Domnului. Orice încercare de cosmetizare e o blasfemie.
• Dumnezeu ne-a izgonit din Rai. I-a permis şarpelui să intre.
• La judecata de Apoi să nu ne bazăm pe martori: ei vor avea procese în paralel.
• Spun adevărul ca pe o rugăciune. Ştiu că mereu este cineva care mă ascultă.
• Învăţăturile părinţilor: Patristica fiecărei familii.
• Faptul că provin din Cer nu scuză căderea îngerilor.
• A-I pretinde lui Dumnezeu să se arate înseamnă a-I cere Lui Iisus să moară din nou.
• Cât Dumnezeu este sus, încă mai avem de urcat.

Avva Siluan, stând odată cu frații, a intrat în extaz si a căzut cu fața la pământ. După multă vreme s-a ridicat și plângea. Frații l-au întrebat: „Ce-i cu tine, părinte?”. Dar el a tăcut și continua să plângă. După un timp, silindu-l să vorbească, a zis: „Am fost răpit la Judecată și i-am văzut pe mulți de-ai noștri mergând la pedeapsă și pe mulți mireni mergând spre Împărăție”. Bătrânul plângea și nu mai vroia să iasă din chilie, iar dacă era obligat să iasă, își acoperea fața cu un culion, zicând: „De ce să văd lumina aceasta trecătoare și fără niciun folos?”.

Altădată, a intrat ucenicul său, Zaharia, și l-a găsit în extaz, cu mâinile întinse spre cer. A închis ușa și a ieșit. Apoi s-a întors la ceasurile al șaselea și al nouălea și l-a găsit tot așa. La ceasul al zecelea a bătut iar, a intrat, l-a găsit liniștit și l-a întrebat: „Ce-ai avut azi, părinte?”. El a zis: „Am fost bolnav, copile”. Dar ucenicul i-a îmbrățișat picioarele și i-a zis: „Nu te las până când nu-mi spui ce ai văzut”. Bătrânul îi zice: „Am fost răpit la cer și am văzut slava lui Dumnezeu. Am stat acolo până acum și acum am fost lăsat să mă întorc”.