Între 1929 și 1937, Părintele Gala Galaction (alias Grigore Pișculescu,1879-1961), semna în presa vremii o cronică duminicală cu titlul ”Ziua Domnului” (articolele au fost grupate și publicate în volumul omagial omonim la Editura Institutului Biblic în anii ‘50). Cititorul contemporan va fi încântat și provocat încă de la primele rânduri ale harismaticului scriitor. Aproape că nu există articol care să nu frapeze prin actualitatea sa, indiferent de tematica abordată.  Hrănindu-se din paginile Scripturii pe care el însuși a tradus-o în românește alături de preotul profesor Vasile Radu (publicată în 1939 la ”Fundația pentru Literatură și Artă Regele Carol II”),  cu entuziasm și erudiție părintele Gala Galaction ”pune degetul pe rană”, fie că aceasta s-a întins pe trupul slăbit al Bisericii, fie că a cuprins organismul societății românești. Politicienii demagogi, intelectualii suficienți, formatorii de opinie, principii Bisericii și creștinii de formă se numără printre protagoniștii textelor sale.

Vă propun câteva fragmente din aceste articole care privesc starea Bisericii  în România interbelică.