”Nu vă temeți! Îndrăzniți!”
În faţa unei situaţii periculoase, fiecare dintre noi simte frică. Această stare de frică, manifestată pe termen scurt, este un semnal de alarmă pentru contracararea unui pericol real, printr-o acţiune imediată şi concretă. Frica a asigurat, de-a lungul vremii, supravieţuirea speciei umane şi este normală până la un punct. Ce se întâmplă când aceasta trece în zona patologicului? Anxietatea este o stare de nelinişte şi de anticipare a unui pericol care nu poate fi evitat printr-o acţiune imediată și concretă. Când anxietatea apare ca răspuns la evenimentele obişnuite, iar numărul episoadelor, intensitatea, frecvenţa şi durata simptomelor ajung să ne afecteze activităţile cotidiene, vorbim despre o afecţiune numită tulburare de anxietate (TA). Studiile arată că aproximativ 15% din adulţi vor avea o tulburare de anxietate pe parcursul vieţii, cel mai mare risc de apariţie fiind înregistrat între 10-25 de ani. TA pot fi provocate de dezechilibre neuro-hormonale (de 2 ori mai frecvente la femei decât la bărbaţi) și de dezechilibre metabolice, de evenimente traumatice sau pot apărea ca reacţii secundare ale unor medicamente. Nu în ultimul rând există o predispoziţie pentru tulburările de anxietate, care se poate transmite genetic.
citește articolul
”Tinerii refuză să mai fie mobilă în biserică, vor să fie oamenii vii, să respire prin Evanghelie!” (preot Constantin Necula)
S-au scurs deja două ceasuri de când oamenii așteaptă entuziasmați o strângere de mână, câteva rânduri scrise sau poate doar un zâmbet din partea unuia dintre cei mai iubiți români ai tinerilor zilelor noastre. Cu fiecare copil, cu fiecare bătrân ori adolescent, parcă bucuria de a fi printre oamenii și pentru oameni se intensifică și oboseala finalului de zi nu se mai simte. S-ar părea că nu s-a terminat, ci abia acum începe conferința „Biserica și tinerii“, susținută de părintele profesor Constantin Necula, conferință cu care a debutat Festivalul Conștiința, un festin cultural, devenit pentru ploieșteni o tradiție a anotimpului arămiu.
citește articolul
Zicea Amma Sincletica…: „Trebuie să fim tot timpul înarmați împotriva demonilor, fie că vin dinafară, fie că se mișcă dinăuntru. Sufletul, ca o corabie, ba este împroșcat de valurile dinafară, ba se îngreuiază de mâlul dinăuntru. Tot așa și noi, ba ne ducem la pierzanie din pricina păcatelor dinafară, ba ne stricăm din pricina gândurilor dinăuntru. Trebuie, prin urmare, nu doar să ne păzim de atacurile dinafară, ci să îndurăm și țâșnirile gândurilor lăuntrice.”
A mai zis: „Aici, jos, nu putem deveni fără grijă. Scriptura zice: Cine crede că stă în picioare, să ia aminte să nu cadă.Navigăm în nesiguranță. Psalmistul spune că viața noastră este o mare; or, unele locuri din mare au stânci, altele sunt pline de fiare, iar altele sunt liniștite. Noi credem că navigăm în partea liniștită a mării, în vreme ce oamenii din lume navighează pe valuri învolburate. Navigăm ziua, cârmuiți de soarele dreptății. De multe ori însă, se întâmplă ca mireanul să se trezească și să-și salveze barca din noianul întunecat de ape, iar noi să ne scufundăm, din nepăsare, în apa liniștită, deoarece am lăsat din mâini cârma dreptății.
