Anul acesta de Paște m-am dat în leagăn. Și am privit cerul. Pe plajă. La mare. Am respirat un cer încărcat cu doză dublă de „albastru infinit” în reflexia acelui miros inegalabil de mare, care mă cucerește de fiecare dată. Am lăsat grijile departe și am purtat cu mine lumina sfântă primită la Înviere, la slujba de la miezul nopții în Marienkirche din Stralsund, într-un ritual foarte asemănător cu cel al slujbelor ortodoxe de Înviere. Și de o spiritualitate profundă, așa cum am simțit și la Thomaskirche din Leipzig, când mi-au dat lacrimile în fața mormântului lui Bach, situat chiar în fața altarului, și în jurul căruia parcă zburau îngeri, într-un dans fantomatic pe fundal de muzică de orgă. Greu de descris în cuvinte, neapărat de trăit și de simțit pe propria piele!

Oraș istoric cu tradiție din Evul Mediu și cu aparteneță la Liga Hanseatică prin poziția strategică de port la Marea Baltică, Stralsund te salută ca o gazdă oricând bucuroasă să te primească, în orice sezon, gata să îți pună pe masă tot ce are mai bun prin casă, în cazul acesta muuult pește... de toate felurile, și pregătit în toate felurile posibile: hering, calcan, cod de mare sunt doar câteva din speciile care trăiesc în Marea Baltică, și care se pescuiesc zilnic la fața locului, ajungând apoi direct în farfuriile celor care se bucură de o porție sănătoasă de omega 3,6,9, și multe alte beneficii pentru organism.

Două aniversări ... de aur

Cine se gândea, oare, în anul 2000, când Ana Blandiana îmi ura în prefața la prima mea carte ca „astrele nehotărâte între milenii să-mi privegheze rostirea”, că în AD 2025, „gândul atent al celor pentru care poezia poate salva lumea” se va îndrepta către Sinaia, ca să serbăm împreună ... L.U.N.A?