„În ochii intelighenției noastre, românii sunt poporul care ar trebui să fie alt... popor.”
Mântuitorul a refuzat oamenilor pretenția nobilei descendențe. “Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii ai lui Avraam”, le răspunde El compatrioților care, puși în defensivă de propria lor precaritate morală, își invocau, în apărare, filiația din marele strămoș. Și Sfântul Pavel așează obiceiul genealogiilor (care este rezultatul firesc al teoriei descendenței) în palierul ocupațiilor nefolositoare și nedemne pentru creștini.
citește articolul
Odată, a intrat ucenicul său, Zaharia, la avva Silvan și l-a găsit în extaz, cu mâinile întinse spre cer. A închis ușa și a ieșit. Apoi s-a întors la ceasurile al șaselea și al nouălea și l-a găsit tot așa. La ceasul al zecelea a bătut iar, a intrat, l-a găsit liniștit și l-a întrebat: „Ce ai avut azi, părinte?”. El a zis: „Am fost bolnav, copile”. Dar ucenicul i-a îmbrățișat picioarele și i-a zis: „Nu te las până când nu-mi spui ce-ai văzut”. Bătrânul îi zice: „Am fost răpit la cer și am văzut slava lui Dumnezeu. Am stat acolo până acum și acum am fost lăsat să mă întorc”.
A mai zis: „Vai de omul a cărui faimă îi întrece fapta”.
citește articolul
”Ea poartă dorurile noastre la porţile Raiului.”
Dintotdeauna mi-au plăcut dimineţile. Ȋnceputurile de taină ale lumii, mister şi meditaţie, lumini şi umbre. Ȋntregul cosmos se răsfrânge într-o dimineaţă. Dimineaţa din zâmbetul Mariei. Mântuirea noastră este dimineaţa din mormântul smuls din moarte prin suliţele solare ale Ȋnvierii. Totul freamătă, totul se bucură.
citește articolul
