Ceea ce mi s-a părut îngrijorător a fost însă absenţa din educaţia generală a datelor privitoare la riscurile la care se expun cei care practică aceste tipuri de acte sexuale. Să luăm spre pildă sexul anal. Dintru început vreau să arăt că la nivelul canalului anal, s-au individualizat exteroceptori de un tip special, găsiţi în număr mult mai mare şi la nivelul labiilor mici, în mucoasa vaginală, în pielea prepuţului şi la nivelul glandului sau în mucoasa uretrei terminale, toate aceste structuri fiind derivate din cloacă, unde de fapt începe diferenţierea celulară spre acest tip de celule. Aceşti corpusculi tactili sunt excitaţi prin mişcările de frecare şi pot provoca orgasmul. Histologul rus Dogiel i-a numit: corpusculii voluptăţii (voluptkörperchen). Deci există o bază morfologică pentru obţinerea orgasmului printr-un act sexual anal. Însă în timp ce microtraumatismele mucoasei vaginale consecutive unui act sexual normal nu provoacă soluţii de continuitate din cauza celor 22-25 de straturi protectoare care constituiesc  epiteliul pavimentos vaginal, în cazul mucoasei rectale actul sexual se execută pe o mucoasă simplă, reprezentată de un singur rând de celule,  neprotejată prin numărul de straturi, deci vulnerabilă pentru producerea unor soluţii de continuitate.   Acest amănunt de structură histologică explică frecvenţa de până la de 10 ori mai mare a patologiei ano-rectale la homosexuali. Citez condiloma acuminata, hemoroizi, proctite nespecifice, abcese şi fistule periano-rectale, fisuri anale, amebiaze, polipi, hepatite virale, gonoree, sifilis, traumatisme ano-rectale interesând tot peretele, prezenţa de corpi străini intrarectali, shigelioze, limfogranulomatoză veneriană.  Datele le-am extras din articolul „The gay bowel syndrome” scris de Sohn şi Robilotti şi publicat în  J Gastroenterology din 1977. De atunci s-a mai adăugat infecţia cu HIV (virusul imunodeficienţei umane), care provoacă boala SIDA (sindromul imunodeficienţei dobândite).

Invitație în Canada