Câţiva fraţi s-au dus la avva Felix, împreună cu câţiva mireni, şi l-au rugat să le spună un cuvânt. Bătrânul însă a tăcut. Stăruind ei cu rugăminţile, în cele din urmă le-a zis: „Vreţi să auziţi un cuvânt?”. Ei zic: „Da, avva”. Bătrânul a zis: „Acum nu mai sunt cuvinte. Pe vremuri, când fraţii îi întrebau pe bătrâni şi făceau ce li se spunea, Dumnezeu îi învăţa cum să vorbească. Acum însă, fraţii întreabă, dar nu fac ce aud. De aceea Dumnezeu a luat harul cuvântului de la bătrâni. Nu mai găsesc ce să spună, fiindcă nu mai este cine să pună cuvântul în practică”. Auzind fraţii acestea au suspinat şi au zis: „Roagă-te pentru noi, avva”.
O umbră uriaşă, de doi metri, stătea în colţul camerii şi mă privea...
Diavolii şi îngerii există. Ei sunt printre noi, chiar dacă noi nu realizăm. Diavolii vor încerca tot timpul să ne sperie, pe noi, oamenii, dar Dumnezeu nu îi va lăsa niciodată să ne rănească. Noi vom fi întotdeauna apăraţi de îngeri şi nu ar trebui să ne fie frică de ei.
citește articolul
Iuda a avut și el grijile lui.
Iisus a cerut tânărului bogat să-și dea avuția săracilor (Lc.18, 18- 23). A predicat virtutea sărăciei răbdătoare, întruchipând-o prin Lazăr (Lc. 16, 19-31). A fericit pe săraci în cuvântarea de la locul șes (Lc. 6,17). Dar, când Maria L-a uns cu mir de nard (In.12,3), gestul ei a scandalizat și El Însuși a părut că s-ar complace într-un act frivol, care imita obiceiurile celor bogați; Iuda s-a plâns deschis că săracii fuseseră neglijați pentru o risipă. Iar grija lui Iuda față de cei săraci invoca direct grija lui Iisus față de toți Lazării lumii.
citește articolul
