Una din întrebările fundamentale care mi-a marcat conştiința spirituală aproape dintotdeauna a fost: ce înseamnă țara sfântă sau țara promisă? Fascinat fiind de misiunea şi vocația sfântă a Israelului, dar pe de altă parte copleşit de posibilitatea confruntării cu tărâmurile pe care s-a scris istoria biblică, ethos-ul meu ființial a fost mai întotdeauna cuprins de dorința fermă de a simți la propriu misterul ţării sfinte.
Călătoria cea mai lungă
citește articolul
Un frate s-a dus la avva Macarie Egipteanul și l-a rugat: „Avva, spune-mi un cuvânt”. Bătrânul îi zice: „Du-te în cimitir și ceartă morții!”. Fratele s-a dus, i-a certat și a aruncat cu pietre, apoi s-a întors să-i spună bătrânului că a îndeplinit porunca. Acesta l-a întrebat: „Și ce ți-au spus?”. „Nimic.” Bătrânul îi zice: „Du-te iarăși mâine și laudă-i”. Fratele s-a dus și i-a lăudat făcându-i „apostoli”, „sfinți” și „drepți”. Apoi s-a întors la bătrân și i-a zis: „I-am lăudat”. El l-a întrebat: „Și nu ți-au răspuns nimic?”. Fratele a zis: „Nu”. Bătrânul îi zice: „Ai văzut, așadar, cât i-ai certat și cât i-ai lăudat, iar ei nu ți-au spus nimic. La fel și tu, dacă vrei să te mântuiești, fii mort, neluând în seamă nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor, precum morții. Astfel vei putea să te mântuiești”.
citește articolul
“Mulțimea ucigătorilor de Dumnezeu, neamul iudeilor cel fără de lege…”
Am extras fraza din titlu dintr-o stihiră (la Fericiri) ce se cântă în Joia Mare, seara (Triodul 1986, p. 532). Nimic suprinzător ca ton, Prohodul fiind plin de fraze asemănătoare: “Îngâmfat Israil, ucigaşe popor!”, “pizmăreţ popor, ucigaş blestemat”, și alte delicatețuri despre “viclenii jidovi” și “căile lor strâmbe”.
citește articolul
„Să tacă tot trupul!” (o imprecație creștin-ortodoxă cu rezonanțe pascale). Să tacă toată știința și cunoașterea noastră în fața crucii și Învierii lui Hristos. Nu există altă cale pentru omul de știință decât smerenia: să treacă știința prin templu și altar; la târnosirea unei biserici o singură dată în viață – bărbați și femei, copii, tineri, bătrâni – li se îngăduie să vadă și să intre în Altar trecând altfel spus prin Sfânta Sfintelor. Uneori știința a preferat să rămână afară, cu toate că avea binecuvântare de sus, dar și unii creștini care intră și ies ca la un spectacol liturgic de excepție.
