„...Și acriturile au rolul lor”

Un grădinar și-a pus în gând să cultive în grădina lui cele mai bune mere din lume. Fire hotărâtă, a colindat peste mări și țări după sămânța cea mai bună, a practicat altoiri și selecții artificiale și, după nenumărate încercări și mulți ani, a reușit într-un final să obțină mere neîntrecute la gust și frumusețe. Încântat peste măsură, i-a trimis vorbă prietenului său: „Să-ți faci timp să vii la mine ca să mănânci mere cum nu ai mai întâlnit în viața ta!” Prietenul i-a promis, dar nu a venit. I-a trimis din nou vorbă: „Prietene, vino să mănânci cele mai bune mere!” Dar prietenul iarăși s-a eschivat. L-a chemat încă o dată: „Vino la mine, am cele mai bune mere din lume, vreau să guști din ele!” De fiecare dată omul zicea că vine, dar nu venea. Grădinarul nostru întâi s-a mirat, pe urmă s-a întristat și apoi s-a supărat: „De ce nu vine? Îl credeam prietenul meu, cu el aveam de gând să împart cele mai gustoase mere, rodul muncii și al pasiunii mele. Mă voi duce să îi cer socoteală!” A dat buzna și l-a întrebat direct: „Să-mi spui fără înconjur: de ce nu vii la mine?” Prietenul s-a fâstâcit pe moment și neavând încotro, i-a spus: „Odată am trecut pe lângă grădina ta. Vântul scuturase câteva mere care stăteau împrăștiate pe drum, lângă gard. Știind că ai cultivat merele cele mai bune, m-am aplecat și am ridicat unul, cu gândul că mă voi desfăta. Dar când am mușcat din el, ce oroare! Oțet curat! Crede-mă, prietene, niciodată nu am gustat ceva mai oribil! Și-atunci mi-am dat seama că tu îți bați joc de oameni cu lăudăroșenia ta și că ești cultivatorul celor mai rele mere din lume!” Grădinarul a râs cu poftă. „Și tu ai căzut în capcană? Să-ți explic. Având un soi atât de ales în mijlocul grădinii, m-am lovit de următoarea problemă: cum să-mi feresc avuția de hoți și de puzderia de copii care mi-ar fi pustiit grădina? Atunci mi-a venit ideea să plantez în jurul gardului pomi cu fructe imposibil de mâncat. Cel care ar fi sărit peste gard, gustând din ele, s-ar fi scârbit și mi-ar fi lăsat în pace grădina. Și-acum hai cu mine să mănânci cele mai bune mere!” (după Richard Wurmbrand, „Îmbătat de dragoste”, Stephanus, 2017, p.79)