Doi evrei, unul tânăr, celălalt în vârstă, se află în același compartiment dintr-un tren. Tânărul îl întreabă pe cel mai în vârstă: ”Cer iertare, puteți să-mi spuneți cât este ceasul?”
Nici un răspuns. Ofensat, tânărul se face mic pe colțul lui de banchetă, dar cu puțin timp înainte să ajungă la Lublin, nu mai suportă și își varsă oful:
citește articolul
Nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, Dumnezeul nostru, Care ai rânduit prin Legea cea veche și prin cea nouă aceste zile de post la care ne-ai învrednicit să ajungem, de la Tine cerem și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim cu înțelepciune, spre slava numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, pentru omorârea patimilor și stârpirea a tot păcatul, ca prin pocăință împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta în toate zilele noastre. Că Ție Ți se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă Îți înălțăm, deopotrivă și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului, bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
O săptămână lungă, după o lună plină de întâlniri și câteva experiențe tari. Unele intelectuale, altele spirituale. Nu știu cum se face, însă le rețin doar pe cele spirituale. Zilele acestea sunt parcă mai pline de ele. Și, într-un fel, fiecare trimite la un sens pe care nu-l descoperisem până acum. Călătoresc spre Zürich cu un prieten, istoric al religiilor, și el. Protestant spre agnostic, ateu. Nu-l pot defini încă. Află că sunt de confesiune și de convingere creștin-ortodoxă. Discret, nu mă întreabă dacă sunt practicant. Nici eu nu consider că este necesar să-i fac confidențe spirituale. Vorbim de-ale noastre iar el devine din ce în ce mai curios să afle despre ortodoxia românească. Nu știu cum am ajuns de la fenomenologia și statutul epistemic al certitudinii la ortodoxia românească, însă am ajuns. Concentrat să-i definesc această parte a ortodoxiei, îi spun - dintr-o dată - că astăzi este începutul Postului Paștelui. Totul se oprește aici. Mă întreabă, cu o curiozitate pe care într-o zi mă voi strădui să o adun în cuvinte, ce înseamnă exact pentru un creștin ortodox să țină post. Stau puțin pe gânduri, îmi storc creierii până la epuizare și-L rog pe Domnul să mă ajute să uit toate cuvintele și cărțile pe care le-am citit, pentru a mă păstra doar la cele care pot fi utile pentru ca ele să-l atingă direct în suflet.
citește articolul
„Cei mai buni oameni sunt toți nebuni” F.M. Dostoievski
citește articolul