Mănăstirea Ostrov cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” se află pe o insulă naturală a Oltului, în dreptul staţiunii balneo-climaterice Călimăneşti-Căciulata de care este legată printr-un pod rutier. Din vechime, cei ce au cunoscut-o au numit-o Mănăstirea dintre ape.
Biserica mănăstirii este ctitoria lui Neagoe Basarab (1512-1521) şi a soţiei sale, doamna Despina, fiica despotului Ioan Brâncovici al Serbiei, şi a fost rezidită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, între anii 1520-1521. Este prima mănăstire de maici din Ţara Românească. După moartea soţului său (15 septembrie 1521) doamna Despina se retrage aici devenind monahia Platonida. În acest schit s-a mai călugarit şi mama lui Mihai Viteazul, care şi-a luat numele de Teofana.
citește articolul
-Dialog cu Margaritis Schinas, Membru al Parlamentului European-
Stimate Domnule Schinas, mulţumindu-vă pentru amabilitatea de a sta de vorbă cu redacţia Conştiinţa, vă întreb direct: care mai este locul lui Dumnezeu în Noua Europă?
citește articolul
31.01.2017, o zi de neuitat pentru poporul român, ziua-n care au fost “dărâmate” toate monumentele închinate eroilor revoluţiei. Cei care au murit pentru libertatea de exprimare, pentru drepturile cetăţeanului, pentru egalitatea în faţa legii vor să iasă din morminte… Caracatiţa roşie s-a întors şi va sufoca România cu minciuni, legi strâmbe și furtişaguri.
Guvernul Grindeanu, posedat de Liviu Dragnea, prin ministrul Justiției a adoptat mişeleşte proiectele de lege care îi vor scoate basma curată şi le vor permite politicienilor să-şi ia ţara înapoi.
citește articolul
Intrând prin dreptunghiul ferestrei, lumina asfinţitului înroşeşte totul în jur, invitându-ne parcă să privim spectacolul naturii. Soarele roşu, rotund, fără raze dispare încet, alunecând în spatele munţilor şi lăsând în urmă o lumină ireală, ca-n tablourile religioase, în care pătrundem ca-ntr-o catedrală şi, în care, alături de vocile omeneşti, parcă se aud şi coruri de îngeri.
„Ochiul necredinciosului”, spunea Sfântul Nectarie din Eghina, nu află „nimic altceva în Creaţie decât natura care lucrează. Chipul strălucitor al Ziditorului divin şi frumuseţea nemăsurată a acestui chip îi rămân ascunse şi necercetate. Mintea nu i se poate ridica deasupra lumii văzute şi nu poate trece dincolo de hotarele lumii sensibile”. Plecând de la comentariul Sfântului Nectarie despre „ochiul credinciosului şi al necredinciosului”, Preotul Constantin Necula adaugă următoarele, accentuând bucuria pe care o încearcă credinciosul: „Cuprins de vederea frumuseţilor celor naturale, sufletul credinciosului creşte în a vedea pe cele supranaturale, bucurându-se să citească printre rânduri cartea naturii.”
citește articolul
