Aplicarea metodei apofatice asupra limbajului, relația între cele de nerostit și rostirea însăși nu au ca scop desființarea limbajului și, în consecință, a comunicării, ci dimpotrivă, trezirea lui. Numai dintr-o perspectivă apofatică limbajul, cuvintele pot fi sancționate în măsura în care acestea tind să se transforme într-o tehnică a comunicării, o emisie fonică și o sfidare a realității, a lucrurilor. Cuvintele șantajează realul, sunt un fel de „șah mat” la realitate. Altădată cuvântul însuși era o taină, întrucât era organic legat de lucruri, acum el a devenit un fel de „patinoar” al gândirii, nu știe decât să facă piruete și salturi acrobatice. Are grație, dar în această grație exterioară, în această alergare exuberantă, captivantă, „artistică” nu vezi taina, nu simți cealaltă frumusețe: a misterului. Inapetența omului contemporan pentru profunzime este vădită și în consecință și-a inventat propriile-i „adâncimi” în cotidian și banal. Divertismentul, distracția, etc. ca „sete de absolut”, în oceanul comunicării goale.
(Capete apocrife, Editura Gnosis, 2004, pag. 151)
Avva Nistheroos a zis: „[Creștinul] trebuie să se socotească în fiecare seară și dimineață: ce am făcut după voia lui Dumnezeu și ce n-am făcut după voia Lui? Astfel să se examineze pe sine toată viața. În fiecare zi străduiește-te să stai fără păcat înaintea lui Dumnezeu. Roagă-te lui Dumnezeu, ca o prezență înaintea altei prezențe, căci El cu adevărat este prezent; nu-ți da singur legi și nu judeca pe nimeni. A jura, a nu ține cuvântul dat, a minți, a blestema, a jigni, a râde sunt lucruri străine creștinului. Cel cinstit și lăudat peste merit își face un rău mare”.
citește articolul
”Numai cei care își asumă drumul vor ajunge la destinație.”
Ne aflăm în postul Crăciunului, primul post din anul bisericesc cu durata de 40 zile, care ne primenește pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Acest post, specific anotimpului rece, pregătește organismul pentru intrarea în iarnă, ținând cont de încărcătura alimentară specifică sfârșitului de an, respectiv sedentarismului și temperaturilor scăzute care favorizează îmbolnăvirile.
citește articolul
- Eveniment editorial (noiembrie 2022) pentru cultura teologică şi pentru comunitatea intelectualilor din BOR: a apărut lucrarea „Vocaţia pedagogică a laicilor în Biserică” (Ed. Universităţii din Bucureşti).
- Autorul este preotul conf. univ. Vasile Creţu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (Catedra „Catehetică”), slujitor la biserica „Sfântul Ilie” – Gorgani, un temerar dascăl universitar şi tânăr predicator cu mare forţă intelectuală.
- Părintele V. Creţu şi-a asumat, la început de secol 21, în această carte cu un titlu excepţional, riscul de a aborda „problema laicilor în BOR” (subiect „delicat”, pus la index de ideologii NKVD-KGB, pentru ca teologii, ierarhii şi clericii să se distanţeze de mirenii intelectuali).
- Laicii (în limbaj teologic european) sau mirenii (în cel slav/rusesc) constituie şi azi (incredibil!) o spaimă pentru puterile politice anti-creştine/ne-creştine. Pentru creştinismul carpatin, „problema laicilor” rămâne, în continuare, incomodă, deoarece în „micul parlament al BOR”, adică în A.N.B. (Adunarea Naţională Bisericească), procentul prezenţei mirenilor este de 2/3, iar al clericilor de 1/3. Aşa prevede valorosul şi utilul „Regulament de funcţionare al BOR”, elaborat de nemuritorul mitropolit Andrei Şaguna.
- Indispensabila lucrare a părintelui V. Creţu urmează editării altor două cărţi, dedicate strict „problemei laicilor”. Cu regret, consemnez că sunt doar două astfel de cărţi (de pionierat) publicate de trei teologi (probabil cu acelaşi curaj... bisericesc) la început de secol 21. În rest, doar simple articole, mici studii apărute în diverse reviste etc.
Ne referim, aşa cum am descoperit în bibliografia lucrării, la cartea „Laicii şi misiunea creştină: realitate istorică, vocaţie personală, necesitate eclesială”, publicată de pr. prof. univ. Ion Vicovan şi de Emilian-Iustinian Roman, la Ed. Doxologia, Iaşi, 2014, şi la cartea „Apostolat şi responsabilitate. O viziune teologică asupra misiunii laicatului”, Ed. Presa Univ. Cluj, 2015.
citește articolul
