■ „Ce-i patriotismul pentru tine?”, mă întreabă un prieten... E-o stare..., imposibilă uitare a locului impregnat de rezonanțele limbii pe care-am învățat-o de la mama, de la tata, de la mătușa și de la bunici. Este chipul și mâna învățătoarei mele, a preotului care m-a botezat și toate colindele pe care le fredonez încă. Și, mai ales, înscrisurile lui Dumnezeu în lumea aceea care i-a receptat chemarea în valorile ei zilnice. Acestea țin, într-un fel, de un registru sentimental și personal, înainte de toate. Puternic, definitoriu pentru orice existent care dobândește, prin experiență, conștiință de sine și, totuși, în cele din urmă, sentimental. Și, de aici, cred, subiectiv.

Lupta de rezistență

Cât ar fi noaptea de lungă sau de scurtă, dimineața este un nou început. Odată cu prima rază de soare reflectată pe fereastra dormitorului, odată cu primul gând, viața o ia de la capăt.

Dimineața vine ca o șansă de a lăsa în urmă căderile și tristețile și de a recupera totul. Orice dimineață vine cu speranță, cu un dram de entuziasm și cu impresia că nimic nu e pierdut, că totul redevine posibil. Dacă orice dimineață deschide o nouă perspectivă, darămite cea mai frumoasă dintre toate diminețile?