“Vreme trece,  vreme vine”... (Mihai Eminescu)

”În fața marii amăgiri, în confruntarea cu marile capcane ale sfârșitului, e necesar să fie preferat Dumnezeu, chemat Dumnezeu, rugat Dumnezeu.”

Omul poate fi constrâns să păcătuiască, însă păcatul săvârșit în afara voinței proprii sau prin amăgire nu are greutate morală integrală. Este iertare pentru cei constrânși să comită păcat - ne asigură, printre alții, Sfântul Ioan Gură de Aur. Dacă păcatul a fost săvârșit cu forța sau printr-o constrângere morală suficientă sau irezistibilă, răspunderea pentru păcatul astfel determinat se transferă (integral sau o parte din această răspundere) asupra autorului silniciei, care devine, astfel, culpabil pentru întreaga acțiune: și pentru silnicie și pentru păcatul propriu-zis și pentru consecințele care decurg de aici.