”Furtuna pregătește cerul senin”

Chiar dacă pentru cei mai mulți pare că ne prăbușim, chiar dacă pentru cei mai mulți pare că acesta este începutul sfârșitului, chiar dacă pentru cei mai mulți pare că viețile noastre s-au schimbat radical și nu în bine, aceasta este oportunitatea de care aveam nevoie pentru a vedea, pentru prima dată totul clar și a fi recunoscători.

În ziua de Paşti a anului 1453, ziua în care toţi creştinii sărbătoreau învingerea morţii şi eliberarea din iad, unul dintre părinţii mănăstirii Peşterii, cuviosul şi virtuosul ieromonah Dionisie Stepa, a intrat în peştera cuviosului Antonie ca să tămâieze cinstitele moaşte ale sfinţilor părinţilor adormiţi. Îl urmau şi câţiva fraţi cu lumânări aprinse. Când ajunse în locul unde fusese vechea trapeză a monahilor de la peşteri, fericitul Dionisie tămâie sfintele moaşte şi spuse cu voce tare: „Sfinţi părinţi şi fraţi! Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm într-însa! Hristos a înviat!” În aceeaşi clipă - o minune! – toate moaştele şi-au ridicat încet capetele şi au răspuns cu o voce puternică, cerească: „Adevărat a înviat!”