„Religiosul” și „culturalul” trebuie gândite împreună. Nici teologie fără cultură, nici cultură fără teologie. Mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni fără pregătire teologică de specialitate și să discut cu ei ca și cum ar fi avut această pregătire, și invers. În fond, o bună parte dintre „intelectuali”, „oameni de cultură” nu vor altceva decât ca atunci când discuți cu ei ca preot, teolog, să le dai răspunsuri radicale la întrebările lor fundamentale. Vin la tine (unii) ca la „oracolul din Delphi”, iar tu ca preot cucernic și evlavios ce ești trebuie să le dovedești că ești și un bun teolog. Din păcate, la noi „cucernicia”, „evlavia”, „cuvioșia” anesteziază „teologia”... E adevărat că nici dincolo lucrurile nu stau mai bine. În fond pe mine nu mă interesează dacă un „cultural” are și o educație teologică (după atâția ani de ideologizare a creierelor), ci dacă i-a mai rămas ceva simț metafizic, o anume sensibilitate, percepție la cele nevăzute, după cum mă interesează, dacă dincolo de slujbe și predici, în preot mai pot vedea și un om informat, cultivat (istorie, filosofie, știință, artă, etc.), dincolo va să zică de litera tipicului, preotul de după moliftenic...
■ La 01 februarie 2021, de ziua Înainte a Prăznuirii Domnului, la vârsta de 90 de ani, a plecat (la Cer) Maica Daniela, stareța Mănăstirii Vladimirești, din județul Galați (născută în comuna Liești, județul Galați, în 1930).
■ Ca reporter Conștiința, am participat la înhumarea acestei eroine a monahismului românesc postbelic, care a traversat – cu viața sa – trei dictaturi succesive, în plus de al Doilea Război Mondial, apoi seceta (1946-1947) și sărăcirea (jefuirea) Țării de către armata de ocupație sovietică, dublată de barbara prigoană anti-religioasă…
citește articolul
În perioada aceasta de recluziune, de izolare, de pandemie şi de tristeţe una dintre cele mai frumoase şi eficiente măsuri de educare a speranţei, de încurajare şi luptă cu stările de deznădejde, de depresie şi descurajare, a fost recurgerea la practicarea lecturilor „compulsive” de bună calitate.
O soluție de ”supraviețuire”
citește articolul
■ Starea în care se află „pacientul România” ne îndreptățește să-i facem ultima spovedanie, pentru orice eventualitate... Dar, poate ajută și dă Domnul să se „însănătoșească”! Henry Ford, cel mai mare (și mai iubit de angajați: primele cartiere sociale, grădinițe, primul care dă salarii decente, asigurări sociale/de sănătate etc.) antreprenor al Americii, fondatorul firmei auto omonime spunea: „Prima pe lista experienței mele de o viață e observația că lucrurile neplăcute trebuie discutate și rezolvate!” Aflăm mereu din anunțuri statistice UE și foruri mondiale (fără să ne mirăm) că suntem ultimii la toate capitolele pozitive, însă „aur&argint” la toate negativele! Sunt „optimiști” din necesitate care speră (fac parte dintre ei) și aplică motto-ul german: „Dacă nu lupți, ai pierdut de la început, dacă lupți, ai șanse să câștigi!” Toate „partidele” și caricaturile cu pretenții de politicieni care s-au cocoțat la conducerea centrală și locală a țării se „împopoțonează”, la alegeri și bilanțuri, cu „mărețele” lor realizări: realitatea e mai cruntă și mai amară decât pe vremea lui Caragiale, mai tragic: și față de perioada socialistă în toate domeniile!
„Artileriștii” jafului național
citește articolul
