Eterniment

• Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, prin protoieria Onești (protopop dr. Ioan Bărgăoanu), a organizat două evenimente religioase de anvergură națională, în lunile februarie și martie 2022 (cu binecuvântarea ÎPS IOACHIM GIOSANU).
• Primul, pe 18 februarie a.c., dedicat celor 70 de ani scurși de la martirizarea lui Valeriu Gafencu (1921-1952), supranumit „Sfântul Închisorilor”, cu loc de veci în groapa comună a Penitenciarului-Sanatoriu din temnița bolșevică de la Târgu Ocna – Protoieria Onești (cu dosar de canonizare, depus la BOR din 1996).
• Al doilea, pe 12 martie 2022, când s-au împlinit 1000 de ani de la trecerea la Domnul a sfântului Simeon Noul Teolog (949-1022), căruia pr. dr. Ioan Bărgăoanu i-a închinat o bisericuță, în localitatea „Mănăstirea Cașin” (județul Bacău) ridicată după 2008, cu aportul credincioșilor de pe Valea Cașinului Eroic al Neamului Românesc și cu binecuvântarea P.F. Patriarh Daniel.
• Reporterul „Conștiința” a participat la ambele evenimente bisericești naționale. După Sfânta Liturghie de la „Mănăstirea Cașin” (oficiată de trei ierarhi ai BOR: Î.P.S. Ioachim, P.S. Ignatie și P.S. Andrei). Arhiepiscopul Romanului și Bacăului a lansat la Cașin lucrarea „Carte de Rugăciuni” (Editura „FILOCALIA” – Roman, 2022). Acest ierarh-cărturar al B.O.R. a publicat un set de „Rugăciuni la diferite trebuințe”, compuse special pentru creștinul ortodox al secolului 21 (acum, când B.O.R. a declarat anul 2022 ca „An comemorativ al Sfinților isihaști”).
• Am descoperit, în rugăciunile compuse de ÎPS Ioachim Giosanu (imnograf al Sinodului B.O.R.), multe formulări teologice de mare utilitate.

Localitatea „Mănăstirea Cașin”, prin evenimentul din 12 martie 2022, organizat de pr. dr. Ioan Bărgăoanu, parohul bisericii „Sf. Simeon Noul Teolog” – unica din România cu acest hram, a punctat istoria ultimilor o mie de ani de Ortodoxie rugătoare și pătimitoare în spațiul carpato-danubiano-pontic (sau în „Dacia Mare”, cum preciza Mihai Eminescu, respectând în opera sa ziaristică această realitate geo-politică și militară, generată de etnogeneza poporului român).

Hristos a Înviat!

Da, anul acesta, am trăit un alt fel de Paște, și la propriu și la figurat!...

• După 1989 societatea românească a simţit nevoia curăţirii de păcatele care au culminat cu crimele din decembrie 1989, oferind concetăţenilor noştri o gamă variată de modalităţi impuse de convingerile politice ale fiecăruia. De la afirmarea comunismului cu faţă umană, care nu-şi reproşează nimic - la blamarea de către alţii „in corpore” atât a doctrinei, cât şi a celor care au aderat la partidul comunist; de la ”ne răzbunăm” la ”iertăm, dar nu uităm”,    ajungându-se ca astăzi, în condiţiile în care în jur de 90% dintre români ne declarăm creştini, să fie aplicate cu osârdie toate metodele malefice, care ne-au înveninat viaţa şi în special să fie reînviat sub o formă mult mai perfidă „dosarul de cadre”, care a distrus atâtea vieţi şi a curmat atâtea cariere.

Să mă explic - şi fac acest lucru mai ales pentru cei tineri: începând cu 1948 s-a instituit în România obligativitatea autobiografiei pentru a permite „descifrarea” originii sociale în funcţie de care intrai sau nu la o facultate, erai sau nu admis într-o întreprindere sau instituţie, puteai sau nu să urmezi un doctorat, etc. O autobiografie în care treceai că erai negustor / fiu de negustor, ţăran înstărit / fiul lui, proprietar / fiu de proprietar, fabricant / fiu de fabricant, membru PNŢ-PNL / fiul lui, jandarm / fiu de jandarm, ofiţer pe frontul din Rusia, mai ales dacă fuseseşi şi decorat / fiul lui, ca să nu mai vorbim de fiii de diplomaţi, de preoţi, de medici care aveau cabinete medicale particulare, de moşieri - într-un cuvânt, de categoria socială denumită burghezo-moşierime, deci o asemenea autobiografie echivala cu un stigmat pentru toată viaţa, care-ţi bara drumul indiferent de valoarea pe care o demonstrai prin munca şi realizările tale.