Coroana - scut al României - 10 mai, fără Regele MihaiMarian Scarlat-Ghițeanu 16.05.2018

“Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.” – Regele Mihai cel Devotat

Chiar dacă Regele Mihai şi-a încheiat trecerea printre noi, moştenirea sa spirituală va călăuzi drumul Ţării. Ne vom aminti mereu de gândurile şi de poveţele sale, mai ales când ne va fi greu. Şi, probabil, vom izbucni în lacrimi, aşa cum o facem de fiecare dată când ne amintim că ne-au plecat părinţii. Între 1866 şi 1947, 10 Mai a fost Ziua Naţională a României. Împreună cu Biserica strămoşească şi cu Armata, Coroana Regală a României a făurit o Ţară respectată şi o Naţiune demnă.

citește articolul


Diplomați ratațiPr. dr. Claudiu Băzăvan 15.05.2018

”Într-atât ne-am obişnuit cu răul şi cu nefirescul, cu minciuna şi cu micimea încât nu mai simţim nevoia de a protesta.”

Hotărât lucru, Sfântul Ioan Botezătorul nu ar fi făcut carieră în diplomaţie: Deci zicea Ioan mulţimilor care ve­neau să se boteze de el: “Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?” (Luca 3, 7). Expresia vituperantă a fost preluată de Mântuitorul (Matei 12, 34 şi 23, 33) şi completată: neam viclean şi des­frânat! (Matei 12, 39, 45; 16, 4; Luca 11, 29), făţarnicilor! (de 11 ori numai în Evan­ghelia după Matei!), “călăuze oarbe” (Matei 15, 4), nebuni şi orbi! (Matei 23, 17, 19), câini (vezi Matei 15, 26), ucigaşi (vezi Ma­tei 23, 34). Sfântul Ioan Gură de Aur comi-tea o impardonabilă eroare de politică bisericească atunci când o acuza public pe împărăteasa Eudoxia şi pe doamnele din suita imperială că foloseau vase ig­nobile (oliţe, mai exact) din argint, în vreme ce sărmanii din cetate abia îşi du­ceau zilele. Iar dacă sfinţii mucenici ar fi etalat virtuţi diplomatice, măcar înaintea morţii, în calendarul bisericesc n-ar mai fi fost consemnaţi decât împăraţi, ierarhi şi cuvioşi.

citește articolul


Timpul personal al alegeriiNicușor Nacu 14.05.2018

Conținutul alegerilor personale din acest timp va locui veșnicia personală.

Căutătorul în Dumnezeu își pune firesc întrebări legate de raportul pe care-l întreține cu timpul său, acest timp locuit de prezența lui Dumnezeu. Conținutul alegerilor sale din acest timp va locui propria lui veșnicie.

citește articolul


A apărut nr. 222-228 martie - septembrie 2024

Din sumar:

Cele mai bune roade - pr. dr. Claudiu Băzăvan

Nimic nou sub soare - pr. Eduard Ioan Rădună

Lumea nu ne va opri din drum - Gabriela Băducu

Atentat asupra Cinei - pr. prof. dr. docent Mihai Valică

Doar adevărul ne face liberi! - Pr. prof. dr. docent Mihai Valică

Tentația reprezentării simbolice a Învierii  -Nicușor Nacu

Destinații coolturale - Dr.phil. Cătălina Ene Onea

Drag mi-e jocul românescu - pr. Eduard Ioan Rădună

Lumină în ceața toamnei - Carmen Elena Toader

Labirintul timpului regăsit - Sabina Ene

Cât a mai rămas din chipul Mariei? - Constantin St. Dogaru

Servit cu îngeri sau demoni

„Sângele vorbește” - Dr. Roxana Constantinescu

Un loc de cinste în ceruri

Dovlecel cu carne de vițel - Marian Paraschiv

PARTENERI