Remarcabilă ideea lui Constantin Noica în privința „banului”. Ce este el? „Întâiul posibil” ... adică, spune el, „acolo unde ceea ce ai și nu ceea ce ești contează” . „De aceea” – continuă el – „banul este prin excelență lucrul dracului”. Cu el trebuia să se deschidă Faust II. Cu el se deschide și lumea noastră modernă pentru că tot el o și închide dându-i criteriul, măsura.

Goethe: „Și acum un idol unic însumi îmi devin” (versul 8880). În mod special mi-am notat acest vers pentru asemănarea până la identificare cu un cuvânt din Sfântul Andrei Criteanul (sec.7). Iată-l: „Eu însumi idol m-am făcut, iar acum zac gol și mă rușinez” (Canonul cel mare). Ce ziceți? Ai impresia că marele scriitor german l-a „plagiat” pe anonimul în cultura europeană Andrei Criteanul – marele imnolog bizantin. Cum se mai întâlnesc marile spirite! Euripide spunea undeva că „între înțelepți este un soi de înrudire”.