”Am fost un copil care a crescut într-o poveste cu flori și sfinți...”
Bunica mea, Elena, care m-a crescut în duhul Scripturii și mi-a ghidat pașii cu răbdare și căldură pe cărarea strâmtă, dar luminoasă, ce ducea la biserică, mi-a insuflat pasiunea pentru frumos, pentru culoare, pentru armonie. Crescând, aveam să pătrund eu însămi într-o lume specială plină de minuni.
citește articolul
Câte științe, atâtea limbaje. Limbajele sunt cărămizile „turnului Babel” contemporan. Limbajele sunt forme ale experienței, iar experiența este o formă de limbaj. Nu se poate vorbi oricum despre orice, după cum nici nu poți gândi oricum despre orice, în schimb poți avea orice experiență ca să pună capăt și uneia și alteia, și limbajului și gândirii.
***
citește articolul
”Biserica este percepută ca subversivă – deci vinovată – în fața lumii progresiste.”
Raportarea Bisericii la democrație e dificilă. Mai întâi, pentru că o parte din Biserică, și anume cea vitală, nu este din lumea aceasta. Al doilea, pentru că Biserica are o structură ierarhică, imuabilă, pretinsă ca atare prin Revelație (care nici ea nu este din lumea aceasta), ierarhie care este opusul egalitarismului democratic. Al treilea, pentru că Biserica, prin structura ei bipartită și ierarhică, este percepută ca subversivă – deci vinovată – în fața lumii progresiste.
citește articolul
Să poți să pipăi cu mintea versuri și idei
Născute în alte suflete,
citește articolul