A fi român nu este doar o stare de fapt, ci un Noroc ontologic.
Nu de puține ori m-am întrebat care sunt de fapt caracteristicile principale ale poporului român în sânul căruia m-am născut și am fost educat. Un popor contestat mai mult din interior și admirat încetul cu încetul din afară.
Nimeni nu poate explica rațiunea pentru care oamenii continuă să rămână în situații fără ieșire și de ce, mereu pregătiți să asume un nou început, continuă să sufere înăuntrul a ceea ce cunosc și le face rău. Au sentimentul că înaintează spre întâlnirea cu lumea, însă nu o fac cu adevărat, deoarece nu se întâlnesc decât cu ei înșiși și cu propriile lor angoase, cu incertitudini care sporesc, luând locul singurului remediu care-ar vindeca totul, și anume conștiința căderii.
Copilul pierdut în pădurea
de gânduri albastre,
Cele mai bune roade - pr. dr. Claudiu Băzăvan
Nimic nou sub soare - pr. Eduard Ioan Rădună
Lumea nu ne va opri din drum - Gabriela Băducu
Atentat asupra Cinei - pr. prof. dr. docent Mihai Valică
Doar adevărul ne face liberi! - Pr. prof. dr. docent Mihai Valică
Tentația reprezentării simbolice a Învierii -Nicușor Nacu
Destinații coolturale - Dr.phil. Cătălina Ene Onea
Drag mi-e jocul românescu - pr. Eduard Ioan Rădună
Lumină în ceața toamnei - Carmen Elena Toader
Labirintul timpului regăsit - Sabina Ene
Cât a mai rămas din chipul Mariei? - Constantin St. Dogaru
Servit cu îngeri sau demoni
„Sângele vorbește” - Dr. Roxana Constantinescu
Un loc de cinste în ceruri
Dovlecel cu carne de vițel - Marian Paraschiv
